Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!
Evrei 10:35
Atunci când cineva face un lucru frumos sau caritabil, acesta este răsplătit adesea chiar dacă intenția binefăcătorului nu a fost câștigarea atenției sau recompensa cuiva. Fapta sa bună a izvorât din dragoste sinceră și curată pentru cineva aflat în nevoie, întrucât iubirea nu urmărește niciun interes egoist. Ea face un singur lucru: dăruiește dezinteresat și se simte împlinită prin simplul fapt de a se manifesta așa cum îi este natura.
În textul de mai sus, răsplătirea vine de la Dumnezeu în urma încrederii acordate Lui. Această încredere cuprinde întreaga experiență creștină rezultată din recunoașterea întâietății lui Dumnezeu în toate lucrurile. Recunoașterea aceasta se raportează la divinitatea și lucrarea lui Dumnezeu ca Izvor al vieții, Susținătorul și Răscumpărătorul creației. Când Îi acordăm încredere lui Dumnezeu, Îi predăm conducerea vieții noastre, iar El va duce în siguranță viața noastră în Împărăția Sa.
Apostolul ne încurajează să nu abandonăm încrederea pe care I-o datorăm lui Dumnezeu. Această specificare sugerează că există riscul răzgândirii noastre pe parcursul vieții de credință. Pentru a evita un asemenea lucru, avem nevoie să ne cultivăm încrederea prin exerciții liber alese.
Când vin în viață momente sau perioade când pare inutil a mai asculta de Dumnezeu și a mai continua drumul ales cândva, atunci, mai ales atunci este timpul să ne alipim cu putere de El și să strângem mai puternic mâna Sa.
Îmi pot aminti momente în care am fost ispitit să renunț la drumul credinței? Ce am învățat după ce lucrurile au intrat din nou pe un făgaș mai bun?
