Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.
Apocalipsa 12:17
Discuții despre poporul ales al lui Dumnezeu au fost dintotdeauna. Fiecare mișcare religioasă revendică acest statut. Nici marile biserici istorice nu se lasă mai prejos. Nu numai creștinii, dar și celelalte mari religii sau mici grupări spirituale se consideră favoritele divinității și se comportă ca atare. De fiecare dată, argumentele biblice și raționale cu care fiecare grupare își apără excelența sunt satisfăcătoare pentru susținători și deranjante pentru ceilalți. Cu greu ar recunoaște cineva că aleșii lui Dumnezeu se află în orice seminție, limbă și popor.
În declarația biblică de mai sus sunt făcute câteva specificări cu privire la poporul sfinților. În primul rând, acesta este prezentat ca o minoritate spirituală selectată dintr-o majoritate descalificată din cauza alunecării de la credința biblică. În al doilea rând, rămășița este interesată și dedicată apărării principiilor de bază ale Împărăției lui Dumnezeu, așa cum sunt ele stipulate în Cele Zece Porunci. În al treilea rând, rămășița are confirmarea din partea Martorului credincios și a mărturiei Sale. După definiția dată de însuși Martorul credincios, această mărturie este profetismul biblic.
Rămășița este un popor al ascultării prin credință și al neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Ascultarea rămășiței are loc numai în condițiile unirii tainice dintre divin și uman, astfel că viața celor sfinți devine în sine o mărturie despre Dumnezeu și adevăr. În timp ce sunt conștienți de chemarea lor ca popor, membrii rămășiței nu au niciun motiv să se recomande pe ei înaintea oamenilor, ci cuvintele lor de laudă sunt numai pentru Dumnezeu și adevărul Lui.
Ca membru al rămășiței spirituale, ce mai trebuie să fac pentru a-L reprezenta în mod corespunzător pe Dumnezeu și poruncile Sale?
