Aruncă-ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși.
Eclesiastul 11:1
Pâinea este unul dintre simbolurile cel mai ușor de interpretat al Cuvântului și grijii lui Dumnezeu. În rugăciunea model „Tatăl nostru”, una dintre cererile prezentate este cea pentru pâinea zilnică. Deși metafora se referă în primul rând la hrană, semnificația ei cuprinde cu ușurință toate cele necesare subzistenței, care înseamnă, pe lângă hrană și ocrotire, îndrumare și susținere din partea lui Dumnezeu.
Imaginea aruncării pâinii pe ape a stârnit de multe ori mirarea cititorilor. Nu este aceasta neglijență, dispreț și risipă față de o resursă atât de prețioasă și sfântă? Cu adevărat această exprimare șochează și incită. Și este exact intenția eclesiastului, să stârnească atenția și interesul pentru a descoperi sensul mai profund al existenței noastre ca ființe raționale.
Într-o altă parabolă cu referire la pâine, un vecin vine noaptea să ceară trei pâini pentru niște oaspeți sosiți pe neașteptate. Cel solicitat la o așa oră nepotrivită nu stă pe gânduri și nici nu obiectează cu privire la cererea vecinului.
El nu se plânge că acest împrumut îi strică lui socotelile, ci pur și simplu se scoală și îi dă pâinea cerută. Unul dintre argumentele logice din mintea dăruitorului este că solicitantul nu cere pentru el, ci pentru alții. Acest detaliu legat de altruism îl face eligibil pentru a fi ajutat cu pâinea necesară.
Sensul profund al imaginii aruncării pâinii pe ape este încurajarea altruismului și generozității privind mijloacele de trai.
Când sunt solicitat în mod expres sau în mod indirect să renunț la o parte din bunurile mele, am curajul de a-mi arunca pâinea pe ape, în ideea că generozitatea nu va rămâne nerăsplătită?
