Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.
1 Petru 4:9
Ospitalitatea este enumerată printre semnele schimbărilor înnoitoare ale harului în viața celui credincios. Aceasta este o manifestare a iubirii frățești, a grijii pentru nevoile imediate ale celorlalți. Apostolul Petru nuanțează ospitalitatea drept absolut necesară ca formă de exprimare a părtășiei în sânul comunității de credință a creștinilor.
Cu ocazia primirii în casă a fraților și surorilor și a servirii mesei împreună se consolidează relațiile din sânul bisericii. Astfel oamenii își deschid inima unii față de alții, își spun bucuriile și necazurile, caută sfat și călăuzire unii de la alții. Acolo își povestesc experiențele de credință, se roagă și se încurajează reciproc. Tot cu ocazia acestor vizite, credincioșii nou-veniți în biserică învață noul stil de viață în mod practic, văzând cum rezolvă frații cu experiență diversele aspecte concrete cu privire la păzirea Sabatului sau la relațiile cu cei de alte convingeri decât ei.
Ospitalitatea este și un mod foarte concret de asistare a celor care trec prin perioade de criză în ce privește atât relațiile de familie, cât și dificultățile și persecuțiile generate de schimbarea convingerilor și practicarea acestor noi convingeri.
Așadar ospitalitatea este un instrument de creștere a bisericii și a membrilor ei. Ea aduce mulțumire și împlinire pentru dăruitor și confort, ajutor și siguranță pentru primitor. Cu timpul, rolurile se pot schimba pentru a oferi tuturor întreaga gamă de servicii și binecuvântări.
Am anumite aspecte de corectat și îmbunătățit în stilul meu de a fi gazdă sau musafir?
