OBOSEALĂ

Și, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.
Matei 8:24

Când o barcă este acoperită de valuri este destul de greu pentru cineva care se află în ea să se odihnească liniștit. Cu o singură condiție: dacă este foarte obosit și dacă, deși dormind, are totuși lucrurile sub control. Acesta era cazul lui Isus. El era foarte obosit și vremea capricioasă nu-I putea interzice somnul, iar elementele naturii stârnite se aflau sub controlul Său. Nu avea motive de insomnie sau de îngrijorare. Ceva mai târziu, în Ghetsimani, avea să vină timpul de insomnie și agonie, dar deocamdată nu era cazul.

Ca om de aceeași natură cu noi, Isus a împărtășit toate aspectele vieții noastre, printre care și durerea și oboseala, tristețea și disperarea. El suferințele noastre le-a luat asupra Lui.

Oboseala, deși o stare neplăcută de sfârșeală și neputință, de epuizare și capitulare, poate fi, paradoxal, un tratament foarte bun pentru insomnie și agitație. Un element important pentru transformarea oboselii în binecuvântare este starea sufletească. Dacă sufletul este împăcat și liniștit, oboseala se va transforma în prilej de odihnă și refacere, iar acest ciclu va continua fără să aducă extenuare și suferință.

 Chemarea lui Isus la odihnă adresată celor trudiți și împovărați se referă la o oboseală aparte, pe care o aduce păcatul în viața noastră. O asemenea oboseală nu dispare prin somn, ci, dimpotrivă, împiedică somnul să se instaleze normal. Normalitatea vine numai atunci când aducem la El toate ostenelile sufletului nostru, pentru care El ne va da odihnă, vindecare și refacere, din îndurarea și bunătatea Sa pline de dragoste și grijă.

Cât de repede îmi vine somnul atunci când sunt obosit? Am nevoie cumva de intervenția specială a lui Isus pentru a aduce lucrurile sub control?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor