Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:18
Folosirea noțiunii de nebunie în Biblie este mai largă decât desemnarea demenței ca suferință psihică. În pasajul de mai sus, „nebunia” se referă la modul de gândire al creștinilor, care promovează lucrurile spirituale cu o vehemență pe care necreștinii nu o pot înțelege. Din punctul lor de vedere, promovarea jertfei pe cruce a lui Hristos este fără nicio logică și atunci este asimilată ca nebunie.
Nebunia are drept caracteristică principală o gândire alterată și decizii fără sens sau contraproductive. De exemplu, gândirea unui om care și-a zidit casa pe nisip sau a unuia care, având la dispoziție o abundență materială excesivă, își face planul unui consum egoist pe termen lung.
În Psalmul 14, nebunia este asimilată ca ateism: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu»” (v. 1). Având această premisă, tot sistemul de gândire este construit pe materialismul teoretic și practic, iar verificarea finală a lui Dumnezeu va descoperi lipsa de prevedere și de înțelepciune, deci nebunia.
Nebunia aparentă a creștinilor în raport cu lumea este numai dacă se are în vedere calea cea largă a lumii, pe care aleargă o majoritate, ce își impune modul de gândire și practică. Pentru un asemenea sistem este greu de înțeles, este o nebunie să faci distincție între alimente curate și necurate, între zile sfinte și zile obișnuite de lucru sau între lucruri sfinte și lucruri ordinare. Cele două sisteme de gândire vor rămâne separate și antagonice și așa trebuie să rămână până la sfârșit.
Cât de asemănător și cât de diferit este sistemul meu de gândire în raport cu viziunea despre lume și viață a celor fără preocupări și fără experiență religioasă creștină?
