Ispravnicul și-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia?”
Luca 16:3
Vorba destinată să fie auzită doar de cel care o rostește își are valoarea ei practică în viața de zi cu zi. Cu ajutorul ei ne punem întrebări, ca în cazul ispravnicului de mai sus, și tot prin intermediul ei găsim și cele mai corecte răspunsuri. În ultimă instanță, stăpânul a apreciat ingeniozitatea soluțiilor pe care administratorul neglijent le-a găsit și le-a pus în practică. Deși pentru proprietar comportamentul administratorului trezit la realitate a însemnat un prejudiciu și mai mare decât neglijența anterioară, l-a menținut totuși în funcție, cu speranța că inteligența dovedită îi poate aduce în viitor suficiente beneficii ca angajator.
În consecință, ne-a recomandat acest model de a găsi soluții simple la probleme complicate. Și, pentru a le găsi, avem nevoie și de dialog interior.
Monologul poate aborda o infinitate de teme și subiecte, în funcție de mulțimea preocupărilor personale. Cel mai înțelept este să alegem întrebări și să căutăm răspunsuri care să ne ajute cât mai bine la dezvoltarea personală.
Contemplarea, meditația, studiul și cercetarea se împletesc foarte bine cu monologul. Dialogul interior stimulează foarte bine funcționarea minții, transformând-o într-o sursă de idei, descoperiri și inovații utile.
Mintea lăsată să hoinărească ajunge rareori la rezultate novatoare, de aceea disciplina gândirii este foarte necesară. O minte disciplinată devine mult mai productivă decât o gândire permanent spontană și lipsită de coordonare.
Când stau de vorbă cu mine, care sunt marile teme pe care le prefer? Ar mai putea fi vreo îmbunătățire în acest domeniu?
