Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.
Iacov 3:17
Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu modelează un caracter nobil și curat. Printre trăsăturile definitorii se numără și capacitatea de adaptare la situații și condiții mereu în schimbare. Maleabilitatea pe care o recomandă Iacov în textul de azi nu trebuie scoasă din context pentru a fi făcută să însemne dependență de împrejurări, în locul principialității și al ascultării de adevărurile eterne, stabile, neschimbătoare.
Înainte de a vorbi despre maleabilitate, apostolul stabilește că înțelepciunea din sursă divină este curată. Această puritate sugerează că, înainte de a fi ușor de înduplecat, caracterul nobil este corect și consecvent cu principiile de bază ale vieții. Nepărtinirea și autenticitatea, pe care Iacov le menționează la încheierea listei, indică în aceeași măsură corectitudinea și integritatea.
În această listă, maleabilitatea este menționată pentru a sublinia nevoia de adaptare și de schimbare, care este atât de necesară învățării și dezvoltării ucenicului autentic. Cum ar fi putut fi formați apostolii, dacă nu ar fi acceptat să se schimbe și să se adapteze noilor adevăruri pe care Învățătorul le aducea permanent în atenția lor?
Maleabilitatea ne ajută să înlocuim treptat din gândire și din practică tot ceea ce este nefuncțional, imoral sau ofensator, cu tot ceea ce este valoros, de apreciat și de urmat. Această caracteristică nu trebuie să lipsească la niciun stadiu de dezvoltare. Noi avem permanent de învățat de la alții și de transmis altora lucrurile noi funcționale pe care am ajuns să le cunoaștem.
Cât trebuie să fiu de maleabil pentru a nu rămâne în urmă cu creșterea și dezvoltarea personală, fără să o apuc totuși pe o cale greșită?
