LIBERTATE

Slobozenia (…) o avem în Hristos Isus.
Galateni 2:4

Libertatea este mai mult decât un drept fundamental al ființei umane, ea este o necesitate de bază a sufletului. Numai în condiții de libertate a alegerii se construiesc caractere puternice și autentice spre slava lui Dumnezeu. Ideea de libertate a motivat puternic cele mai multe mișcări de înnoire și modernizare a societății.

În pasajul din care face parte textul de mai sus, Pavel vorbește despre libertatea pe care o presupune filozofia de viață creștină, pe care învățătorii iudaizanți o respingeau ca nebiblică. Pavel precizează că această libertate este „în Hristos”.

Această libertate în Hristos face casă foarte bună cu legea divină a iubirii și ascultării autentice prin credință. Libertatea în Hristos este determinată de puterea harului dinamic salvator. Ea înseamnă îndepărtarea sentimentului de vinovăție difuză și punctuală pe care o generează păcatul tolerat în viață. Hristos ne iartă de păcate și ne conferă o nouă demnitate, în libertate față de păcat și dependență plină de dragoste față de El.

Libertatea în Hristos nu înseamnă nicidecum libertinaj lumesc sau dezmăț frivol și păcătos. Libertatea față de păcat nu înseamnă dreptul de a păcătui, ci responsabilitatea de a păstra și a dezvolta o viață sfântă, curată și nobilă, în Hristos. Puterea unei asemenea vieți vine de la Hristos și ne ține conectați la Hristos asemenea lăstarului de viță legat de butuc. Faptul că libertatea în Hristos ne ține captivi iubirii Sale nu înseamnă diminuarea sentimentului de libertate autentică. Manifestată între limitele și sub protecția Legii lui Dumnezeu, libertatea în Hristos ne umple de satisfacția de a fi eficienți și fericiți asemenea Lui.

Mă satisface libertatea mea în Hristos? Sau am nevoie de retușuri pentru a putea trăi mai autentic și frumos experiența mea creștină?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor