Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Apocalipsa 22:12
Iminența venirii lui Hristos a doua oară poate stârni reacții diametral opuse. Încă de la început, această declarație a stârnit așteptări și speranțe, dar și temeri și îngrijorare. Pentru unii, iminența este o veste bună, a eliberării din durere și amărăciune; pentru alții, iminența este o amenințare cu pedeapsa și moartea veșnică.
Privită cu interes și detașare, această declarație repetată a lui Isus se umple de sensuri deosebite pentru mintea și inima celui credincios. Privită cu grabă și nerăbdare, afirmația iminenței venirii aduce confuzie și disperare. Atitudinea determină certitudinea.
Spunându-ne că vine curând, Isus Își exprimă nerăbdarea de a fi cât mai repede cu noi acasă, la Tatăl. În rugăciunea Sa de Mare-Preot, El Și-a exprimat clar dorința ca acolo unde este El să fie și cei pe care Tatăl I i-a dat. În camera de sus, El a lăsat impresia că sunt deja locuri suficiente în casa Tatălui și că nu mai sunt multe pregătiri de făcut pentru a Se putea întoarce să ne ia acasă.
Spunându-ne că vine curând, Dumnezeu nu Se referă în primul rând la elementul temporal, ci mai ales la cel legat de planul și intenția Sa. Dorința lui Dumnezeu nu este aceea de a continua la nesfârșit ciclul durerii și al morții, ci de a începe veșnicia împreună cu fidelii Săi credincioși răscumpărați. Planul lui Dumnezeu este de a eradica răul și păcatul din univers și de a instala pacea, liniștea și armonia primordială.
Spunându-ne că vine curând, Isus dorește să fim pregătiți și gata de a începe adevărata viață pentru care am fost creați. Această iminență este menită să ne asigure o condiție excelentă a calității vieții spirituale.
Cum stau cu pregătirile și cu nivelul vieții spirituale în vederea întâlnirii cu Domnul?
