Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.
Tit 2:11,12
Harul lui Dumnezeu din acest text este o personalizare a efortului de salvare din partea lui Dumnezeu în folosul celor care acceptă această lucrare. Manifestarea acestui har a avut loc în viața și lucrarea lui Isus, în moartea și învierea Lui, iar atunci când Isus este primit în viața personală, El începe să lucreze. Apostolul pune în contul harului personalizat acțiunea de învățare a binelui și de dezvățare a deprinderilor păcătoase, numite aici „păgânătatea”. Duhul Sfânt Se ocupă și de motivația suficient de puternică și coerentă pentru a da minții argumente convingătoare și în favoarea răscumpărării și salvării.
Mintea credinciosului este luminată de Duhul Sfânt pentru a identifica lucrurile pe care le facem sub puterea de seducție a poftelor lumești. Apostolul pune în contul harului această activitate a Duhului. De fapt, darul lui Dumnezeu conține fără îndoială promisiunea Tatălui de a trimite un alt Mângâietor care să rămână cu noi în veac.
Tot prin harul lui Dumnezeu sunt dezvoltate în ființa umană calități pozitive ale caracterului, cum ar fi cumpătarea, dreptatea și evlavia. În opoziție cu poftele lumești, autocontrolul pe care îl asigură Duhul Sfânt determină o împlinire naturală, legitimă și sănătoasă a nevoilor fundamentale ale ființei, spre slava lui Dumnezeu. Dreptatea amintită aici este atât corectitudine a comportamentului, cât și nevinovăție a sufletului, prin iertarea și îndepărtarea păcatelor realizată prin credința în Hristos. Evlavia care însoțește acțiunea harului este o viață devoțională autentică, ce face bine celui care o practică și celor care se află în preajma lui.
Ce înseamnă harul pentru mine, dincolo de o doctrină creștină despre bunătatea lui Dumnezeu?
