S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el.
Ioan 13:4
Fără să spună niciun cuvânt, Învățătorul oamenilor ne-a transmis una dintre cele mai importante lecții din întreaga Sa lucrare publică – dispoziția de a îndeplini cele mai umile servicii, cu cea mai înaltă semnificație morală. Serviciul umilinței rămâne un monument de dăruire neegoistă pe care ar trebui să-l rememorăm în practică în fiecare zi, nu numai o dată la trei luni.
Gestul reprezintă un element de limbaj nonverbal care transmite vizual idei ce se vor întipări în memorie pentru multă vreme. Gestul continuă să fie o sursă de inspirație și are un mesaj valabil multă vreme după ce a fost recepționat.
Acesta poate îmbrăca forme dramatice, cum ar fi aducerea de tămâie pe altarul unei zeități sau pe altarul public al cultului împăratului. Refuzarea acestui gest i-a costat viața pe un număr impresionant de creștini. Acest gest avea o semnificație pe care o puteau înțelege foarte bine atât creștinii, cât și susținătorii cultului împăratului. De asemenea, era un act de închinare și era considerat ca atare de ambele părți.
Întorcându-ne la semnificația serviciului umilinței, gestul de aplecare la picioarele partenerului în timpul desfășurării acestui ritual este ca și când întreaga noastră ființă se pune la dispoziția celuilalt ca să-i fie lui bine și să se simtă curat și confortabil. Acceptarea gestului de a-ți fi spălate picioarele de către altcineva înseamnă recunoașterea neputinței de a obține – prin eforturi proprii – un statut corespunzător de puritate morală înaintea lui Dumnezeu. Altcineva trebuia să ne spele pentru a fi curați înaintea lui Dumnezeu. Combinate, cele două părți ale serviciului umilinței ne transmit ideea dependenței noastre de Dumnezeu și responsabilitatea de a ne sluji unii altora, după modelul nostru, Isus Hristos.
Când particip la ritualul spălării picioarelor, cât de aproape sunt gândurile mele de semnificația profundă a acestui gest?
