Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”
Psalmii 45:1
Farmecul despre care vorbesc aici fiii lui Core este iscusința de a spune cuvinte de mare frumusețe, care să impresioneze sufletul celor prezenți spre slava lui Dumnezeu. Împăratul la care se face referire nu este altul decât Domnul domnilor și Împăratul împăraților.
Întrebarea este dacă arta literară și cea dramatică sunt compatibile cu spiritualitatea și exercițiile de închinare. În acest pasaj biblic se află un potențial răspuns afirmativ. Lucrurile privitoare la Dumnezeu trebuie făcute după cea mai bună știință și îndemânare artistică.
Problema poate apărea în altă parte, și anume în zona sincerității și autenticității exprimării. Din punctul acesta de vedere, impostura și kitschul sunt cu totul excluse și de nedorit. Dacă reproducerile ieftine nu pot fi considerate artă autentică în aspectele curente ale vieții, atunci nici în viața spirituală spoiala, superficialitatea, nu este de dorit și nici nu trebuie apreciată ca valoare.
Un scriitor bun este cel permanent creativ, original. O producție literară este o reflectare a modului în care se manifestă însăși creația lui Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu nu există două frunze la fel sau doi fulgi de nea identici. Dumnezeu nu face reproduceri ieftine. El preferă să facă totul nou și autentic.
Farmecul divin se poate regăsi în tot ce facem pentru Dumnezeu, pentru Numele Său sau în Numele Său. Este nevoie de talent și de efort. O asemenea lucrare este în primul rând apreciată de Dumnezeu și în al doilea rând produce în sufletul martorilor sentimente de adorație și recunoștință față de Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos și mai plin de farmec?
Cât talent și cât efort pun în ceea ce fac pentru Împăratul slavei?
