DREPTATE

Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!
Isaia 1:17

Dintre cele 50 de sensuri ale cuvântului „dreptate” descrise de dicționar, conceptul de „integritate morală” se apropie cel mai bine de semnificația biblică a dreptății. Unele versiuni ale Bibliei în limba română folosesc cuvântul „dreptate” ca sinonim pentru „neprihănire”.

Dreptatea, sau neprihănirea, este starea de puritate a sufletului omenesc în oglinda Legii lui Dumnezeu. Această condiție morală nu poate fi obținută, și cu atât mai puțin păstrată, prin efortul uman aparte de Dumnezeu. Numai neprihănirea lui Hristos atribuită prin credință corespunde exigențelor lui Dumnezeu și ale Legii Sale.

În pasajul din Isaia, Dumnezeu îi îndeamnă, prin profet, pe fiii lui Israel să caute dreptatea. Aceasta presupune o acțiune intenționată și perseverentă pentru obținerea și păstrarea ei. Din moment ce natura umană neatinsă de harul lui Dumnezeu nu poate produce o viață spirituală, originea dreptății trebuie căutată la Hristos.

Ființa umană neconvertită este înzestrată totuși cu sensibilitate și apreciere față de lucrurile de natură spirituală, iar Duhul Sfânt este cel care dezvoltă în sufletul omului sentimentul de vinovăție și căutare după Dumnezeu. Dacă omul alege să parcurgă o experiență religioasă și răspunde apelurilor lui Dumnezeu de a se consacra Lui, atunci începe în suflet un proces al întoarcerii și pocăinței. Aceasta este lucrarea specifică Duhului Sfânt.

În timp ce omul Îl caută pe Dumnezeu, care îl cheamă, are loc întâlnirea și umblarea transformatoare alături de Dumnezeu. Un asemenea parcurs îi conferă sufletului omenesc statutul de neprihănit. Este neprihănirea lui Hristos transferată asupra celui credincios. Acest statut se poate pierde, din cauza lipsei de vigilență spirituală, sau se poate dezvolta continuu, sporind gradul de asemănare cu Hristos până la nivelul maxim al integralității Sale – „înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efeseni 4:13).

Care este sursa de dreptate autentică și sustenabilă de care sufletul meu are nevoie?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor