DIVINITATE

Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
Ioan 4:24

Fragmentul acesta face parte din discuția Învățătorului cu femeia din Samaria, la fântâna lui Iacov. Acest detaliu este important pentru a putea înțelege mesajul din textul de mai sus. Femeia tocmai întrebase care este locul potrivit pentru închinare: la templul din Ierusalim sau la sanctuarul samaritean de pe muntele din apropiere? La această întrebare Isus a răspuns că locul de închinare nu este cel mai important aspect al închinării, ci modalitatea de închinare.

În acest context, Isus face o afirmație succintă, dar extrem de importantă despre natura divină a lui Dumnezeu. Pentru capacitatea de înțelegere a femeii și pentru cititorii de mai târziu, Isus spune că Dumnezeu este Duh. Adică Dumnezeu nu poate fi înțeles și nu I se poate aduce închinare judecând strict după tipare omenești. Dumnezeu este transcendent, El este mai presus de lumea materială; Se situează deasupra și în afara materiei.

Poziția transcendentă a lui Dumnezeu în raport cu creația Îi dă posibilitatea să Se plaseze în afara spațiului și a timpului, adică El este atotprezent și atemporal, etern, fără început și fără sfârșit. Puterea și cunoștința Sa sunt de asemenea infinite. Înțelepciunea divină are acces la orice informație, cunoștință sau realitate, indiferent de locul sau momentul în care se află: trecut, prezent sau viitor.

Având în vedere atributele amintite mai sus, plus calitățile excepționale ale caracterului divin, avem o sumă suficientă de factori care revendică închinarea și ascultarea omului. Aceasta trebuie să corespundă adevărului descoperit în Scriptură și trebuie adusă la îndeplinire cu cea mai profundă trăire spirituală. Există cuvinte precum „aleluia”, „slavă” și „glorie” care nu pot fi folosite cu altă destinație decât numai Dumnezeu.

Ar putea fi adorația mea distribuită și altcuiva sau spre altceva în afară de Dumnezeu?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor