Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.
Ioan 1:14
Acesta este misterul smereniei – „taina evlaviei” (1 Timotei 3:16). Taina devenirii. Dumnezeu S-a îmbrăcat în natura umană și a coborât printre noi ca să ni-l prezinte pe Tatăl și să Se prezinte și pe Sine, ca mai apoi să ni-L trimită pe Duhul Sfânt. Devenirea este întotdeauna învăluită în mister și atinsă de Dumnezeire. Devenirea Fiului lui Dumnezeu om și Fiu al omului a fost oferta Tatălui, operată de Duhul Sfânt, cu acordul și învoirea Fiului, care spune: „Iată-mă că vin! – În sulul cărții este scris despre mine. Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmii 40:7,8).
Acest cuvânt, „devenire”, este asociat și cu facerea omului, când Dumnezeu a modelat lutul după chipul Său și i-a suflat modelului în nări suflare de viață, iar lucrarea a „devenit” un suflet viu (vezi Geneza 2:7, NTR). Dumnezeu era acolo prezent în pluralitatea Sa. Consfătuirea premergătoare facerii omului este exprimată la plural. Fără îndoială că devenirea este o acțiune a lui Dumnezeu la care participă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Tot o etapă a devenirii este și omul cel nou, refăcut după modelul lui Dumnezeu. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Chiar de la început, acest tip de devenire se produce numai dacă omul în cauză este în Hristos. Această ipostază este posibilă doar printr-o alegere personală de a deveni una cu Hristos, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, și de a rămâne ascuns cu Hristos în Dumnezeu.
Când cineva devine creștin, misterul acestei deveniri se repetă și este mijlocită de dragostea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, prin acordul, alegerea și decizia candidatului de a adera la Împărăție. Responsabilitatea deciziilor este a omului. Procesul devenirii este al Lui. Bucuria și binecuvântările mântuirii ne aparțin. Meritele și laudele sunt cu totul ale Lui.
Cum pot menține permanentă taina devenirii mele în omul cel nou?
