CULTURĂ

Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel din neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor.
Daniel 1:3,4

Daniel și colegii lui trebuiau să se familiarizeze cu limba și cultura babiloniană pentru a putea sluji în diverse funcții publice. Daniel prin excelență a deținut una dintre cele mai importante poziții de conducere în perioada de vârf atât a culturii și civilizației babiloniene, cât și a celei medo-persane.

Nimeni nu ar putea să-l învinuiască pe Daniel de pierderea credinței și a identității naționale și spirituale, deoarece este foarte bine cunoscută poziția sa cu privire la obiceiurile alimentare și devoționale, care l-au făcut remarcat în mod repetat. Daniel rămâne un exemplu admirabil de contextualizare a convingerilor în cultura și civilizația babiloniană, în care a putut funcționa foarte eficient.

Și Iosif în Egipt este un exemplu, de aceeași mărime și importanță. Amândoi au fost foarte apreciați pentru competența lor managerială, reușind să-și trăiască viața spirituală fără reproș. Nici unul, nici altul nu a fost niciodată decăzut din drepturi pe baze etnice, reușind să se integreze foarte bine în cultura în care au fost nevoiți să supraviețuiască. Amândoi au fost forțați să ajungă sclavi și au reușit să se remarce și să se facă utili în noul context cultural, în care s-au naturalizat, fără să-și schimbe propria identitate culturală și religioasă.

Facem parte dintr-un popor spiritual cu un stil de viață ce ne face ușor reperabili drept cei care nu lucrăm sâmbăta și nu mâncăm carne de porc. Avem în Daniel și în Iosif modele autentice pe care le putem urma reușind să servim binele societății, indiferent de specificul cultural, și concomitent să ne păstrăm identitatea spirituală.

Cum aș putea fi cât mai eficient în locul pe care îl ocup în societate (elev, student, angajat), fără să-mi pierd specificul spiritual?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor