CREDINȚĂ

Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”
Luca 17:5

Acest text vizează iertarea. Apostolii ascultau cu uimire când Isus le spunea că, dacă cel greșit se căiește de șapte ori pe zi pentru răutățile sale și cere iertare, păgubitul nu are alternativă decât să acorde iertare de șapte ori pe zi aceluiași om care a greșit. Sigur că ucenicii se identificau mai degrabă cu cel care iartă decât cu cel care greșește. Când au auzit că trebuie să ierte de atâtea ori același om, li s-a părut ceva inimaginabil. Despre practicarea unei asemenea iertări nici nu mai putea fi vorba.

Apoi ucenicii au înțeles în mod corect că, pentru atingerea idealului lui Dumnezeu pentru ei, nu aveau altă șansă decât să înceapă să trăiască prin credință. În propria lor neprihănire nu aveau nicio șansă să se apropie măcar de standardul precizat de Dumnezeu. Rugăciunea lor din textul de azi era, așadar, cât se poate de adecvată. Aveau nevoie de o dezvoltare a credinței, iar Maestrul era singura lor speranță de reușită.

Acest tip de credință avea să le furnizeze puterea de a trăi o viață spirituală autentică, de calitate. La cerere, Dumnezeu poate mări această capacitate a credinței de a accepta prin preajmă un om dificil și enervant, dar care depune eforturi sincere de a se corecta.

Dumnezeu Însuși exersează iertarea în mod generos, suportându-i perioade impresionante pe copiii Săi răutăcioși, înainte ca aceștia să-și ceară iertare. Mai mult chiar, unii nu vor ajunge niciodată să-și ceară iertare lui Dumnezeu, dar El le va acorda totuși har și îndurare – nemeritate și nesolicitate.

În fața unui asemenea exemplu, ucenicii au simțit nevoia de a comunica mai bine cu Dumnezeu prin credință, pentru a le fi transferată și lor această putere de iertare. Din rugăciunea lor reiese că o credință deficitară poate beneficia de serviciile lui Dumnezeu de dezvoltare și împlinire. Nu știm exact cum răspunde Dumnezeu la o asemenea cerere, dar cu siguranță Lui Îi plac asemenea rugăciuni și se ocupă de răspunsul la ele cu precădere.

Am înțeles cum îmi pot dezvolta capacitatea de a supraviețui prin credință într-o lume greu de suportat și de iertat. Ce mă poate reține?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor