CREAȚIE

Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
Ioan 1:3

Creația este actul suprem al lui Dumnezeu și, în al doilea rând, rezultatul acestui demers. Este numai normal ca atât acțiunea în sine, cât și produsul final să poarte amprenta divină. Ceva din caracterul lui Dumnezeu este încorporat în natura adusă la existență prin înțelepciunea, dragostea și puterea Sa.

Dumnezeu a dorit, în infinita Sa bunătate, să Își asocieze întreaga natură, inclusiv omul, la proiectul de extindere a creației până la măsura deplină de umplere a întregului pământ. Procesul înmulțirii, multiplicării și procreării respectă tiparul inițial imprimat de Dumnezeu.

Acest proces este o funcție a iubirii. Aceeași dragoste pe care a pus-o Dumnezeu în actul inițial de creație este prezentă și activă în continuarea creației prin intermediul naturii. Lumea vegetală se umple de floare ca să se perpetueze. Lumea păsărilor se umple de cântec. Lumea animalelor începe să se miște în marele dans al bucuriei și al vieții, dând ritualului de curtenie sensuri pline de mister, pentru ochiul privitorului atent, și pasiune până la sacrificiul suprem, pentru elementele cuprinse de febra împerecherii.

Când vine vorba despre ființa umană, actul creației se învăluie în cea mai copleșitoare aură de lumină și frumusețe, fie că e vorba de creația artistică, fie de actul procreării. Era îndreptățit Lucian Blaga să se apropie cu profundă fascinație de „corola de minuni a lumii”, pe care o identifică pretutindeni în jur, „în flori, în ochi, pe buze și morminte”.

În creația naturală, Dumnezeu a presărat suficiente semne pentru ca cine dorește să poată să-L găsească. Scrisoarea Sa de dragoste este recitată de cu zori și până în seară de natura și fenomenele naturii, făcând sălbăticia mediului natural o sursă permanentă de inspirație și de refugiu al fizicului, intelectului și emoțiilor noastre.

Când am privit ultima dată, în singurătate și detașare, cerul înstelat de deasupra capului? Când voi repeta această experiență inefabilă?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor