Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
Luca 24:16
Acest text biblic nu este unul dintre cele ușor de înțeles și de explicat. Cine sau de ce a împiedicat ochii celor doi ucenici să-L cunoască? Mai putem adăuga și situația Mariei, care vorbea cu Învățătorul în grădina mormântului și credea că este grădinarul.
În ambele cazuri este vorba de confuzie. Când noi citim aceste scripturi relaxați, pe un fotoliu confortabil sau aplecați peste biroul plin de cărți și de instrumente de studiu, ne mirăm de confuzia celor care au trecut prin situații extrem de stresante și neplăcute. Dar, dacă am fi fost noi la fața locului, lucrurile se puteau vedea foarte diferit. Durerea pierderii Cuiva atât de promițător și care împlinea toate așteptările lor mesianice, simulacrul de proces prin care a fost condamnat la moarte, cruzimea ostașilor și batjocurile trecătorilor au alcătuit un complex de factori ce au favorizat o foarte mare decepție și dezorientare.
Sigur că, din fotoliul nostru comod, ne întrebăm unde mai era credința ucenicilor și a prietenilor lui Isus. Din discuția cu cei doi, pe drumul spre Emaus, reiese că ei credeau că Isus era Mesia, numai că detaliile credinței lor nu erau conforme cu Scriptura. De aceea Învățătorul a început iarăși de la Moise, Proroci și Psalmi să le redreseze credința. Și se pare că acest studiu a dat roade imediate, pentru că, ajunși acasă, L-au recunoscut pe Isus.
În clipa în care au depășit starea de confuzie, cei doi ucenici au trebuit din nou să trăiască prin credință, deoarece Isus Se și făcuse nevăzut. Acum credința lor era bazată pe Scriptură și starea lor generală a făcut saltul de la apatie la sublim.
Nimeni nu este scutit de confuzie. Când se întâmplă, avem nevoie să ne întoarcem la Moise, la Profeți și la Psalmi pentru reorientare spirituală și resetarea percepției. Când ne recăpătăm orientarea sănătoasă, este timpul să reîncepem să trăim prin credință.
Știu eu unde este sursa de revenire la normal, când constat că mă aflu paralel cu realitatea?
