Un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort.
Faptele apostolilor 20:9
Căderea în gol a unui ascultător provoacă, desigur, un moment de suspans, pe care vorbitorul trebuie să îl poată depăși cu bine pentru a putea continua și a-și încheia onorabil prezentarea. Pavel dă dovadă de o înțelepciune și o prezență de spirit excepționale în gestionarea crizei ivite odată cu accidentul fatal al lui Eutih. Vorbitorul coboară de la amvon, se ocupă personal de rezolvarea incidentului și curând vorbirea poate continua. Cu siguranță că picoteala care începuse să se arate printre ascultători a dispărut ca prin farmec. Un accident este transformat într-o reușită de excepție, care, mai departe, transformă predica într-un moment de neuitat.
Căderea accidentală în sala de cult este cu siguranță un episod jenant și nimeni nu ar vrea să aibă parte de așa ceva în timp ce se află la amvon, fie ca vorbitor, fie ca lider local al întâlnirii. Dar o situație și mai dureroasă este căderea cuiva de la credință sau chiar și numai letargia spirituală care ar putea cuprinde un tânăr sau un adult dintre membrii bisericii.
Conducătorul se poate gândi la episodul cu Eutih și poate încerca o reeditare a istoriei creștine. Dacă pastorul se coboară la locul faptei și își dă silința să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat și de ce, atunci resuscitarea spirituală are toate șansele de reușită și are loc recuperarea pierderilor. Prezentarea în fața adunării a celui revenit în biserică drept un rod al lucrării Duhului Sfânt poate compensa cu o bucurie imensă durerea pierderii resimțite. Astfel, căderea cuiva este transformată într-o victorie a harului.
Ce metode m-aș putea gândi să folosesc pentru a readuce în biserică pe cineva căzut de la credință?
