BRAV

Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”
Judecători 6:12

Ghedeon este un exemplu de cutezător erou național. Este un luptător brav. El se află în lista de onoare din Evrei 11. Cu un număr foarte mic de soldați, 300, reușește să câștige o victorie răsunătoare împotriva unei adunături de cotropitori de 40 de ori mai mare, 120.000.

Dar profilul de luptător al lui Ghedeon este atipic. El nu are un fond sufletesc de combatant, nu are nici experiență și nici un mediu favorabil de formare ca om de arme. Singura sa calificare este dispoziția de a intra în parteneriat cu Dumnezeu și de a parcurge cu răbdare întregul ciclu de formare divină.

Primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu cu Ghedeon a fost să-i inspire credință și să îi întărească imaginea de sine. Când îl numește „viteaz”, Îngerul Domnului nu are în vedere nicio faptă care să justifice acest titlu, ci doar potențialul de care nici Ghedeon nu era conștient.

Treptat, între Dumnezeu și Ghedeon se stabilește o relație, o legătură bazată pe experiență și încredere. Dumnezeu are răbdare cu eroul Său în formare și parcurge pas cu pas toate etapele necesare. În momentul în care omul devine conștient de potențialul colaborării cu Dumnezeu, lucrurile încep să meargă din ce în ce mai bine.

Un luptător brav trebuie cultivat și încurajat până când se descoperă pe sine și începe să se simtă comod în rolul pe care Dumnezeu i-l prescrie.

În condițiile marii lupte, Dumnezeu caută oameni bravi dispuși să formeze echipă cu Dumnezeu și cu îngerii. Mai întâi, ei sunt înscriși în școala Lui de luptători prin rugăciune și credință. Iar atunci când încep să distingă perspectiva victoriilor de partea lui Dumnezeu, treptat ucenicii sunt lansați pe linia frontului și primesc botezul focului.

Sunt eu conștient de potențialul de luptă și reușită pe care îl vede Dumnezeu în mine?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor