Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam… Eu te pusesem deoparte. Ieremia 1:5
Marile orașe ale lumii sunt împărțite în funcție de filosofia administrației tradiționale. Este foarte greu să structurezi un oraș, o mare capitală construită pe un model latin (dezordonat) și să o reorganizezi în stil britanic (străzi aliniate perfect și intersecții în unghi drept). Există orașe împărțite pe zone concentrice sau pe ranguri de cartiere. În oricare însă vei întâlni zonele 0,1,2,3,4,5,6…
Bucureștiul este una dintre capitalele împărțite sub forma unor felii de pizza. Toate cele șase sectoare pornesc dintr-un punct central, apoi se lărgesc spre periferie. Astfel că fiecare sector are toate categoriile (toate tipurile) de zonă: și zona zero, și zona 5, până la mahala, sau periferie.
Dacă ar vrea cineva acum să restructureze metropola, i-ar fi imposibil. Oricâtă energie s-ar consuma, nici măcar la nivelul străzilor secundare nu se mai poate face prea mult, cu atât mai puțin la aspectul general. Cel mai sigur și posibil lucru care se poate face este curățenia și reașezarea ordinii, educarea comportamentului. Dar, din păcate, edilii acestor mari orașe nu au realismul necesar și se blochează efectiv, fără să mai facă nici măcar ce se poate.
Un fel de edil suntem fiecare dintre noi pentru viața proprie. Când suntem mici, alții (părinți, rude, colegi, prieteni) creează cumva structura noastră de bază. Când creștem și devenim suficient de independenți, descoperim că ceva ne caracterizează și ne diferențiază de ceilalți; atunci putem fi mulțumiți sau e posibil să ne dorim schimbări radicale. Înțelegem destul de repede că unele lucruri sunt greu spre imposibil de reconstruit; dar vom vedea că avem foarte multe alte oportunități, pe care ar fi bine să nu le irosim, blocați în ceea ce nu se mai poate schimba.
De gândit astăzi:
Un cugetător foarte profund (Reinhold Niebuhr) a sintetizat acest lucru astfel: „Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce se poate schimba, dă-mi curajul să accept ceea ce nu se poate schimba și dă-mi înțelepciunea să fac diferența dintre ele!” Noi nu avem motive să renunțăm. Chiar dacă ni se pare imposibil să mai schimbăm ceva, nu trebuie să uităm că ceea ce la oameni este cu neputință este posibil la Dumnezeul nostru.Un cugetător foarte profund (Reinhold Niebuhr) a sintetizat acest lucru astfel: „Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce se poate schimba, dă-mi curajul să accept ceea ce nu se poate schimba și dă-mi înțelepciunea să fac diferența dintre ele!” Noi nu avem motive să renunțăm. Chiar dacă ni se pare imposibil să mai schimbăm ceva, nu trebuie să uităm că ceea ce la oameni este cu neputință este posibil la Dumnezeul nostru.
