Încheierea Războiului de Treizeci de Ani
Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice feh Domnul să fie cu voi, cu toţi! (2 Tesaloniceni 3:16)
Pacea este o stare de bună înţelegere, de linişte şi armonie. Războiul nu aduce nimic bun, în schimb pacea, mai ales cea de la Dumnezeu, ne aduce fericire. Nu contează cauzele lipsei de bună înţelegere. Contează ca, de acum înainte, să îţi doreşti pacea şi împăcarea chiar dacă trebuie să sacrifici. Dumnezeu şi-a dăruit Fiul pentru tine, pentru a se împăca cu tine, iar tu eşti dator să trăieşti în armonie cu El şi lumea.
Nimănui, sau cel puţin celor care au o gândire raţională, nu-i place cearta, războiul sau momentele tensionate. Tuturor le plac momentele frumoase, cu bună înţelegere sau, mai bine spus, momentele de pace.
Războiul de Treizeci de Ani a durat din 1618 până în 1648 şi a fost purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiţia Franţei de a se impune pe plan european în detrimentul Imperiului Romano-German şi a puterii Habsburgilor. Europa a fost devastată de jafuri, crime, violuri şi epidemii. Dorinţa de pace a devenit şi mai puternică pe măsură ce s-a înţeles că din acest război nimeni nu putea ieşi învingător. Începând cu anul 1643, peste 150 de delegaţi s-au îndreptat către două oraşe, catolicii adunându-se la Miinster, iar protestanţii la Osnabriick. După aproape 5 ani de tratative, timp în care războiul a continuat, s-a ajuns la un acord: Tratatul de pace din Westfalia.
Vestea despre încheierea tratatului de pace a fost sărbătorită pretutindeni. Ceea ce începuse cu o scânteie nefastă s-a sfârşit cu focuri de artificii, care au luminat cerul multor oraşe. S-au tras salve de tun şi clopotele bisericilor, iar oamenii au cântat pe străzi.
Carmen Buta, Cluj-Napoca
