Fridtjof Nansen – explorator
A doua zi dimineaţă, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. (Marcu 1:35)
Realizările nu sunt rodul întâmplării, norocului sau circumstanţelor favorizante, ci al oţelirii disciplinei şi perseverenţei, zilnic. Momentele de rugăciune şi reflecţie din pustiu, de găsire şi clădire a identităţii de sine sunt acelea car. Îţi vor da puterea de a realiza lucruri măreţe în lume.
Cum înţelegi motivaţia unui om de a îndura dificultăţi extreme, îngheţ, singurătate, foamete, riscul pierderii vieţii, depărtarea de confortul căminului şi de familie pentru a ajunge într-un loc pustiu?
Copilăria lui Fridtjof Nansen a fost spartană, de disciplină. A crescut la marginea pădurii, mergea pe jos zeci de kilometri, îi plăceau expediţiile în păduri şi fiorduri, şi-a fortificat trupul prin alergări şi post. A devenit campion la schi şi patinaj pe gheaţă.
Expediţia „Traversăm Groenlandei pe schiuri” a fost considerată o nebunie, dat fiind munţii săi de gheaţă şi puternicele furtuni de zăpadă. Dar Nansen a reuşit. Visul său era atingerea Polului Nord, pentru care a construit vasul Fram, special pentru a nu fi sfărâmat de gheţuri. Momentele tragice de nesiguranţă şi condiţiile extreme i-au probat la maximum răbdarea şi speranţa, dar i-au demonstrat şi curajul şi determinarea de a merge înainte. Expediţia a fost un succes total.
Nansen a spus: „Primul mare lucru în viaţă este să te găseşti pe tine însuţi: pentru aceasta e nevoie de singurătate, de contemplaţie… Mântuirea nu va veni din centrele zgomotoase ale civilizaţiei. Ea va veni din locuri izolate.”
Mihai Bratu, ITA, Cernica
