Izbucnirea Primului Război Mondial
Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. (Proverbele 21:21)
Pentru noi e mult mai simplu. Nu suntem în război. Şi totuşi de atât de puţine ori alegem să răspundem cu bunătate celor care nu ne fac pe plac, ne aprindem dintr-odată când cineva ne critică şi întoarcem atât de des spatele celor care au nevoie de o mână de ajutor. Cum ar fi dacă astăzi ne-am uita mai atent în jur şi am oferi ajutorul nostru acolo unde e nevoie? Oare mai multă bunătate n-ar putea schimba această lume?
Probabil vă întrebaţi de ce am ales ca în această zi să readuc în atenţie un eveniment atât de dureros. Primul Război Mondial a avut un impact imens asupra omenirii şi a lăsat în urma lui o suferinţă enormă.
De multe ori vedem doar partea neagră a războiului şi nu ne dăm seama că acolo, pe câmpul de luptă, pe lângă toată cruzimea care a fost arată, s-au petrecut atâtea acte de bunătate. În urma războiului au rămas o sumedenie de imagini în care soldaţii se ajutau între ei, chiar şi cei inamici; copiii erau ajutaţi de soldaţii care le cotropeau ţara, iar femeile erau scoase dinaintea gloanţelor, nu împuşcate. Erau soldaţi care alegeau să nu jefuiască, ci mai degrabă să salveze o viaţă.
Povestirea cea mai impresionantă a Primului Război Mondial a rămas dintr-o noapte geroasă în care britanicii şi germanii, care stăteau în tranşee faţă în faţă, au ales să oprească focul unii împotriva celorlalţi, să cânte împreună şi să îşi pună o întrebare simplă: „Oare nu poate exista pace între noi?” E drept că războiul a continuat şi milioane de oameni au murit, dar au fost mulţi care au ales să se poarte cu bunătate, chiar şi cu inamicii lor.
Gabriel Vintilescu, Craiova
