Când l-a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie-i roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale!
1 Samuel 25:23-24
David era un proscris, lucrând de bunăvoie ca paznic pentru un om de afaceri bogat pe care nu-l cunoscuse niciodată. După o perioadă în care i-a protejat proprietățile acelui om bogat, David a considerat că este timpul să fie „plătit” pentru serviciile sale. Așa că și-a trimis oamenii la Nabal, omul de afaceri, pentru a-i cere provizii. Nabal a refuzat sec și i-a spus lui David că este un nimeni. Conflictul era inevitabil. Furios, David a jurat să-l ucidă pe Nabal. Abigail, ingenioasa soție a lui Nabal, a auzit despre situație și a decis să intervină pentru a evita dezastrul. Din istoria relatată în 1 Samuel 25, extragem trei lecții valoroase pentru rezolvarea conflictelor, pe care Abigail ni le exemplifică.
În primul rând, Abigail a fost smerită în interacțiunea cu David. Cu provizii abundente pentru oamenii lui David, ea cade în genunchi și își cere mai întâi scuze pentru soțul ei. Deși este soția unui moșier bogat, este modestă și vorbește cu blândețe. Astăzi, smerenia este o caracteristică adesea ignorată în societatea noastră egoistă. Cu toate acestea, Biblia ne sfătuiește: „Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța!” (Iacov 4:10). Mai mult, Abigail a confirmat rolul lui Dumnezeu în viața lui David. Ea i-a reamintit viitorului rege că Dumnezeu îl conduce în alegerile sale: „Domnul te-a oprit să verși sânge” (1 Împărați 25:26) și „domnul meu poartă războaiele Domnului” (1 Împărați 25:28).
În ultimul rând, Abigail a protejat reputația lui David în lucrarea lui Dumnezeu. Ea i-a sugerat să nu facă nimic care ar putea avea un impact asupra renumelui său și i-a spus că Dumnezeu „îi va face […] bine” (1 Împărați 25:31). Smerită, încurajatoare și protectoare. Uau! Ce abordare a rezolvării conflictelor!
Gândiți-vă la ultima ceartă cu soțul/soția, cu copiii sau cu colegii de serviciu. Cum v-ar fi putut ajuta aceste instrumente? Cum v-ar putea fi ele utile în viitor?
Ce-ar fi dacă am fi smeriți și ne-am cere scuze mai întâi? Cum putem fi mai respectuoși față de rolul lui Dumnezeu în viața soților, a copiilor și a colegilor noștri de serviciu? Cum putem practica mai bine smerenia în interacțiunile noastre cu ceilalți, respectând drepturile lor mai mult decât pe ale noastre?
Doamne, ajută-ne să aplicăm principiile de altruism ale lui Abigail în toate provocările din relațiile noastre!
Edith C. Fraser
