Trăiește o viață de îndrăgostit…, o viață de care Isus va fi mândru.
Filipeni 1:9-11 după The Message
Cu mai puțin de șase luni în urmă, mi-am pierdut soțul cu care am fost căsătorită douăzeci și șase de ani, deși fuseserăm suflete pereche timp de mai bine de treizeci de ani. În fiecare zi aud, în adâncurile minții mele, frânturi din sfaturile înțelepte și pline de grijă ale lui Jim: „Întotdeauna să păstrezi jumătatea de sus a rezervorului de benzină plină.” „Folosește toate cele trei oglinzi retrovizoare, pentru a nu intra cu spatele în camionul meu… din nou.” Jim Sutton a fost un om mare, cu o inimă mare, care și-a trăit viața la maximum și era cel mai fericit atunci când dădea mărturie pentru Isus. Pe lângă aceasta, m-a făcut întotdeauna să mă simt cea mai frumoasă și mai prețuită soție de pe planetă. Și apoi… a murit.
După moartea lui, în timpul unei convorbiri telefonice cu terapeuta care mă ajuta să trec prin această perioadă de doliu, ea mi-a spus că va trebui în cele din urmă să redirecționez iubirea în exces pe care încă o aveam pentru Jim, dar pe care nu i-o mai puteam dărui lui până în dimineața Învierii. Adică să găsesc o nouă destinație pentru această dragoste. Sincer, nu mă prea interesa acest gând, dar am început să mă rog ca Dumnezeu să-mi arate ce să fac cu afecțiunea și cu dragostea „rămase”, care cântăreau dureros pe inima mea zdrobită. Eu chiar voiam să mă vindec. Într-o dimineață, Domnul mi-a dat soluția generică la această enigmă: „Așadar, aceasta este rugăciunea mea: ca dragostea voastră să înflorească [Serios? Asta se poate întâmpla chiar și după moartea lui Jim?] și să iubiți nu numai mult, ci și bine. … Trăiți o viață de îndrăgostit, circumspectă și exemplară, o viață de care Isus va fi mândru: bogată în ce privește roadele din suflet, făcându-L pe Isus Hristos atractiv pentru toți” (Filipeni 1:9-11, după The Message).
La scurt timp după aceea, mi-am luat o zi întreagă de Sabat, singură, pe mica mea terasă din spate, pe care am petrecut-o în studiu și în rugăciune. Am vrut să descopăr cum arată o văduvă care trăiește „o viață de îndrăgostită” – și ce legătură are aceasta cu vindecarea. În timpul acestei retrageri cu mine însămi și cu Dumnezeu, El m-a condus la câteva gânduri care mi-au oferit clarificări: „Secretul emoționant dincolo de orice suferință este că, chiar – și mai ales – în acel loc de suferință putem deveni darul lui Dumnezeu pentru alții. … Inimile noastre pot fi frânte și rănite… dar eu nu fac decât să repet secretul vindecător a ceea ce trebuie să faci cu propria ta inimă frântă: dăruiește-o, pentru că așa începi să te vindeci.”* „Fiind darul de vindecare pentru frângerea cuiva primim un dar de vindecare pentru propria noastră frângere.” „Așadar, iată ocazia de a fi un dar. … Iată ocazia de a începe o nouă călătorie!” Și mi-am urat mie o călătorie plăcută.
*Ann Voskamp. Be the Gift (Autorul deține drepturile de autor asupra cărții, dar versiunea e-book este disponibilă prin Zondervan], 2017, pp. 5–7.
Carolyn Rathbun Sutton
