Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?
Psalmii 56:8
Nu voi uita niciodată călătoria în Minsk, Belarus, unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, cu străzile sale fermecătoare pietruite și cu frumosul râu Svislach în fundal.
Legătura mea cu Minsk s-a realizat atunci când am vizitat Insula Lacrimilor, un uimitor memorial înființat în 1988 pentru a comemora soldații belaruși care au murit în cei nouă ani de război al URSS în Afganistan (1979-1988). Inima memorialului este capela, cu figurile sale obsedante de mame, surori și văduve îndurerate care varsă lacrimi împreună, în timp ce își amintesc de cei dragi pierduți în război. Am simțit că s-a format o legătură între mine și femeile reprezentate acolo. Am rămas pe loc o vreme, gândindu-mă la acele mame și la durerea lor. Am reflectat la propria mea viață și la lacrimile pe care le-am împărțit cu multe femei din jurul meu care au trecut prin traume similare.
Atunci când cuvintele nu reușesc să exprime ce este în suflet, curg lacrimile. Lacrimile au o limbă proprie, o limbă care nu are nevoie de interpret. De cele mai multe ori, ele apar atunci când sufletul nostru este copleșit de sentimente pe care cuvintele nu le pot descrie. Poate că așa te simți astăzi și este în regulă. Dar iată o veste bună: Dumnezeul nostru ia aminte la fiecare lacrimă. David a scris: „Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmii 56:8). De asemenea, el a scris: „Domnul a auzit glasul plângerii mele” (Psalmii 6:8).
O lacrimă pe pământ îl cheamă pe Regele cerurilor, care ia act atunci când vremurile grele ne fac să ne umplem de lacrimi. Momentele în care te simți stânjenită sau dezamăgită se transformă în momente de tandrețe alături de El. El nu uită niciodată crizele din viața noastră în care se varsă lacrimi. El înțelege, El simte și plânge cu noi. Ce realitate reconfortantă este aceasta!
Ieremia era atât de bun și de sensibil, încât nu putea să țină o predică fără lacrimi, iar porecla lui a devenit: „profetul care plânge”. Chiar și așa, Dumnezeu l-a ales pe Ieremia pentru a fi vocea Sa în cel mai critic moment din istoria lui Israel. Și Dumnezeu te poate folosi și pe tine și lacrimile tale ca voce a Sa.
Dacă ai lacrimi astăzi, amintește-ți două lucruri: Dumnezeu ține evidența tuturor necazurilor tale și „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia” (Psalmii 30:5).
Raquel Queiroz da Costa Arrais
