Un vas de cinste

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 2:20,21)

Fiind într-o călătorie misionară într-un sat din Africa, am fost izbită de praful abundent și de condițiile precare de acolo. Electricitatea era raționalizată, iar apa, puțină; predomina inevitabilul miros corporal neplăcut. Conceptul igienei personale părea un lucru străin pentru mulţi localnici. Mergând de-a lungul străzilor neasfaltate, am privit în casele întunecoase – și ce oameni frumoși am văzut! Prietenoși, politicoși, ospitalieri, iubitori. M-am minunat de acceptarea lor simplă și de atitudinea lor pozitivă în mijlocul atâtor lipsuri. Par orbi la niște condiții care pentru mine aproape că sunt dezgustătoare.

Pe când cugetam la dihotomia dintre gândurile mele și felul în care localnicii își duceau existența zilnică, mi-a venit în minte sfatul apostolului Pavel adresat lui Timotei. Gândul mi s-a dus la casele noastre luminoase din Statele Unite, în comparație cu aceste case întunecate și adesea în dezordine. Pavel spune că există două tipuri de vase într-o casă: unele sunt de cinste, iar altele, de ocară. Cu alte cuvinte, există două tipuri de oameni în biserică: aceia care profanează și Îl dezonorează pe Dumnezeu (2 Timotei 2:16) și cei care urmăresc neprihănirea, credința, binefacerea și pacea (versetul 22). Singura condiție necesară pentru a fi un vas de onoare este să fii curățit de ceea ce este dezonorant. Pentru că proveneam dintr-un alt mediu, era ușor să înțeleg că mici schimbări ar putea ameliora unele condiții neigienice de viață din acel sat. Totuși, schimbarea nu părea să-i intereseze pe localnici. Probabil că se acomodaseră la nivel mintal cu acea priveliște, ceea ce îi împiedica să dobândească o viziune diferită, care să le îmbunătățească situația.

În viață, creștinul trebuie să stea departe de conversații nesfinte sau inutile și de bârfe care duc la pierderea evlaviei și ne fac să devenim insensibili la îndemnurile Duhului Sfânt. În schimb, ar trebui să urmărim neprihănirea, credința, dragostea și pacea. Numai Duhul Sfânt poate să ne dea o perspectivă reală asupra inimii noastre căzute în păcat. De asemenea, numai El poate să ne schimbe din vase de ocară în vase de cinste, în care să poată locui.

Tată ceresc, Te rog, curață-mă în interior, ca să fiu un vas de cinste în casa Ta – pus deoparte, folositor Ție și pregătit pentru fapte bune. Amin! 


Florence E. Callender

Carolyn Sutton
Carolyn Sutton
Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentFiul risipitor
Articolul următorDe unul singur