Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! – Ieremia 20:14
Profetul Ieremia s-a născut într-o familie de leviţi şi a fost instruit din copilărie pentru preoţie. Domnul l-a ales de la naştere şi l-a chemat să fie profet în slujba Sa (Ieremia 1:5). Ieremia s-a plâns că nu avea darul vorbirii şi încă era un copil (v. 6), dar Dumnezeu l-a încurajat să primească şi să-şi îndeplinească misiunea timp de 40 de ani, în vremuri de mare frământare în Israel. Ieremia a fost martor la moartea regelui reformator Iosia, după care s-au creat premisele din nou pentru neascultare şi idolatrie. În ciuda avertizărilor divine serioase, Ierusalimul a fost atacat şi distrus. Templul a fost demolat, iar poporul, luat captiv şi dus în Babilon.
Viaţa lui Ieremia a fost plină de fluctuaţii emoţionale, de momente de descurajare urmate de momente de bucurie. El a fost insultat, aruncat într-o groapă cu noroi şi însuşi colegul lui, şeful templului, preotul Paşur, l-a biciuit, l-a pus în butuci şi l-a aruncat în închisoare din cauza propovăduirii mesajului divin. Mai precis, din acest episod este luat versetul de astăzi. Nu este de mirare că Ieremia s-a descurajat după o aşa nedreptate.
O legendă spune că Satana a scos la vânzare o serie de instrumente încercate şi testate în ispitele sale. El a expus minciunile, mândria, invidia, lăcomia, ura…, toate cu preţul afişat. Una dintre aceste unelte avea cel mai mare preţ şi ocupa locul de frunte. Diavolul a explicat: „Acesta este cel mai folositor instrument: descurajarea; când îl folosesc, toate celelalte lucrează mult mai bine.”
Judecând după scrierile sale, profetul Ieremia a fost în mod repetat testat cu instrumentele descurajării şi disperării. Dar prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui a fost un instrument infinit superior împotriva stratagemelor vrăjmaşului. Scrierile lui Ieremia sunt pline de promisiuni credibile şi mesaje de încurajare. Memorează-le sau scrie-le pe cartonaşe, aşază-le prin buzunare şi citeşte-le în momentele dificile: „Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16); „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul (…), căci el este ca un pom sădit lângă ape” (17:7,8); „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat” (17:14); „Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic” (20:11); „Căci eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (29:11); „Le voi preface jalea în veselie” (31:13); „Căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe fiii oamenilor” (Plângerile 3:33); „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea” (Ieremia 31:3).
