Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt şi un picior scrântit. – Proverbele 25:19, BTF
Primele definiţii de dicţionar ale cuvântului „necredincios” sunt „cel care nu este demn de încredere; schimbător; trădător”. Următoarele definiţii sunt: „cel care denaturează realitatea; om care îşi încalcă cuvântul dat”. În alte versiuni ale Bibliei, necredincios” din acest text este tradus cu „stricat” (VDC, rom.), „trădător” (NTR, rom.), „om neserios” (BVA, rom.), „perfid” (CEB, engl.), „mincinos” (ERV, engl.) sau „nedemn de încredere” (ISV, engl.). Textul este foarte descriptiv: nu trebuie să ne punem încrederea într-un nebun, nici într-un corupt, mai ales pe timp de criză. Consecinţele sunt şi ele viu descrise: încrederea în acest tip de oameni este ca şi când ai avea un dinte stricat sau un picior care şi-a pierdut mobilitatea.
Ce înseamnă a avea un dinte rupt (sau stricat, în trad. Cornilescu)? Simptomul imediat este durerea. Apoi pot apărea abcese, gingivite, dificultăţi la mestecare şi hrănire, apoi pierderea de tot a dintelui. Se ştie că un abces netratat poate duce la răspândirea infecţiei la alte organe şi poate chiar ameninţa viaţa pacientului.
Ce ştim despre un picior scrântit? Şi acesta produce dureri mari, care pot deveni insuportabile când cel în cauză se sprijină pe el. Această afecţiune produce inflamnaţie, contuzii, dificultăţi de mers, imposibilitatea de a duce greutăţi şi poate împiedica încălţarea.
Ambele metafore ne transmit o idee clară despre cât de rău este să te încrezi mii o persoană înşelătoare. Natura ei egoistă o descalifică să ofere ajutor şi mângâiere în vreme de nevoie.
Versetul de astăzi ne avertizează cu privire la consecinţele asocierii cu un prieten rău. Ai un prieten adevărat, dacă este dispus să te asculte, dacă petrece timp cu tine, dacă te ajută, dacă îţi oferă sfaturi şi dacă acestea sunt bune. Dacă prietenul tău este în mod clar egoist, dacă te foloseşte doar în interesul lui, dacă nu are de spus decât bârfe şi zvonuri, e foarte posibil să nu fie potrivit pentru tine. Biblia prezintă câteva principii de orientare în această privinţă: un prieten bun este o persoana cinstită, care te călăuzeşte (Proverbele 12:16); te iubeşte oricând, nu numai când îi vine lui bine (Proverbele 17:17); nu este violent şi nici furios (22:24); te tratează cum i -ar plăcea şi lui să fie tratat (Luca 6:31); nu minte şi nu spune cuvinte neplăcute (Efeseni 4:25,29); este empatic şi ştie cum să ierte (Efeseni 4:32); este amabil, modest, sensibil şi răbdător, înţelegător cu greşelile altora (Coloseni 3:12,13).
Cere-I astăzi lui Dumnezeu înţelepciune în alegerea oamenilor care îţi pot oferi adevărata prietenie.
