Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Psalmii 119:1
Un lucru greu de acceptat din natură este că uneori legile naturii sunt dure și neîntârziate. Când legile sunt încălcate, prețul trebuie plătit; aproape că nu există excepții de la această regulă.
Când Muntele St. Elena a erupt cu toată puterea cu ani în urmă, aerul s-a umplut de particule microscopice de cenușă care a fost aruncată din vulcan. Regiunea din jurul Muntelui St. Elena include unele dintre cele mai roditoare terenuri din lume; florile și fructele abundă și bineînțeles, sunt milioane de albine care contribuie la polenizarea florilor și astfel la formarea roadelor. Când albinele au ieșit din siguranța stupului lor, după momentul erupției, ele nu erau conștiente că erau amenințate de cenușa pe care n-o puteau vedea și cu care nu au mai avut de-a face înainte.
Albinele sunt acoperite de firișoare fine care le protejează de accidente și le ajută să colecteze polenul contribuind astfel la polenizarea încrucișată a florilor pe care le colindă. În zilele ce au urmat erupției, aceste firișoare au început să fixeze particulele de cenușă în locul polenului. În timp ce albinele au perii și piepteni naturali cu care se curăță de polen atunci când acesta devine prea gros, aceste perii erau neputincioase împotriva cenușii care s-a adunat așa de mult încât le îngreuna și nu mai puteau zbura. Cenușa a pătruns și în căile respiratorii ale albinelor și le-a sufocat și le-a afectat învelișul ceros al corpului lor care previne deshidratarea sub acțiunea căldurii din timpul zilei. Și, interesant, când albinele au ajuns în această stare, au devenit mai iritabile și mai pornite să înțepe.
Au murit multe milioane de albine în zilele de după erupție. Ele pur și simplu n-au putut face față la condițiile neobișnuite de atunci. Numai crescătorii de albine din Statul Washington au pierdut albine în valoare de milioane de dolari. Nimeni n-a putut salva aceste albine. Au ieșit în lume cu totul neajutorate și au pierit.
