Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.”
Luca 11:1
S-ar putea să consideri că titlul de mai sus este cam ciudat. La urma urmei, păsările nu știu să se roage! Dar n-a spus Isus ucenicilor Săi ca atunci când se roagă să spună: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă azi”? (Matei 6:11). După părerea mea, atunci când puiul de pasăre cere de mâncare de la tatăl și mama lui, am putea spune că el se roagă, dar de obicei prin rugăciune înțelegem comunicarea cu Dumnezeu. Deci nu e cu totul corect să spunem că o pasăre se roagă. Și totuși, Creatorul, care are grijă de păsări, veghează în permanență asupra nevoilor puilor de pasăre; așa că țipetele de foame ale unui pui nu sunt departe de a fi o rugăciune.
Să luăm de exemplu, puiul de pescăruș. Când puiul sparge oul cu ciocul pentru a ieși din el, are nevoie de mâncare, dar el nu prea știe cum să-și procure așa ceva. Se pare că el se naște cu o fărâmă de cunoștințe, constând din atracția spre culoarea roșie. Puiul de pescăruș știe că acolo unde este culoarea roșie, trebuie să fie mâncare. Însă puiul nu prea e talentat în ce privește direcționarea ciocului său, așa că părinții trebuie să țină ciocul lor deschis, care are culoare roșie în interior, chiar în fața puiului. Când puiul vede culoarea roșie, el începe să dea cu ciocul. La început, nu nimerește prea des dar în curând, prin exercițiu, puiul reușește să prindă ciocul roșu al părinților într-o încleștare blândă, ceea ce constituie semnalul pentru livrarea hranei.
Este această metodă a puiului de pescăruș de obținere a hranei sale zilnice foarte diferită de metoda noastră de a ne ruga lui Dumnezeu pentru binecuvântările din fiecare zi? Când suntem fragezi în credință, Dumnezeu trebuie să ne arate calea și trebuie să ne învețe cum să-I cerem ce avem nevoie. Cât de fericit poate fi El atunci când vede că învățăm să ne încredem în El în așa măsură încât să-I cerem cele necesare!
