Dacă întâlnești pe drum un cuib de pasăre într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă și mama lor șezând peste pui sau peste ouă, să nu iei și pe mamă și pe puii ei, ci să dai drumul mamei și să nu iei decât puii, ca să fii fericit și să ai zile multe. Când zidești o casă nouă, să-ți faci un pălimar împrejurul acoperișului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.
Deuteronomul 22:6-7
Dumnezeu este în favoarea ocrotirii naturii. Textul de astăzi dovedește acest lucru. Creatorul a fost întotdeauna preocupat de soarta creaturilor Sale. În căutarea hranei, omul este de multe ori ispitit să ia mai mult decât are nevoie și Dumnezeu a trasat câteva reguli în ce privește folosirea păsărilor cerului ca hrană.
Un alt exemplu despre grija lui Dumnezeu pentru pasărea clocitoare este dat de un obicei unic al unei cinteze din America de Nord. Aceste păsări cuibăresc în principal în partea de mijloc a preeriei Statelor Unite și Canadei, deși unele pot ajunge mai departe spre est.
Primăvara, masculii migrează înaintea femelelor. Ei ajung până în Texas și Dakota, stabilesc teritoriile și așteaptă sosirea femelelor. Când ele sosesc în Texas, în drumul lor către nord, cele mai multe se opresc și încep să se ocupe de gospodărie. Toate indiciile arată că femelele cresc o singură serie de pui în teritoriile stabilite de masculi în Texas. Când puii ajung să se poată descurca singuri, femelele își iau zborul și zboară spre nord, unde masculii le așteaptă cu alte locuri alese pentru cuibărit.
În consecință, cintezele americane cresc două serii de pui într-un an, una în sud, înainte de a se face foarte cald, apoi o a doua serie în nord, tot înainte de perioada foarte caldă. Este un sistem foarte eficient.
Nu știm de ce femelele acestei specii au ales această metodă pentru a se înmulți dar cred că Creatorul, care veghează asupra păsărilor și puilor lor, le-a ajutat să dobândească acest obicei.
