Tot El preface pustiul în iaz și pământul uscat în izvoare de ape.
Psalmii 107:35
Una dintre cele mai stranii creaturi dezgropate vreodată a fost găsită în apropiere de San Marcos, Texas, odată când niște fântânari încercau să sape o fântână arteziană pentru o pescărie. Săpătorii de fântâni au forat la o adâncime de 50 m, pentru a ajunge la un pârâu subteran numit Pârâul Purgatoriului. Odată cu apa care venea din fântână s-a ridicat o creatură nemaivăzută până atunci.
Acolo, trăind în adâncurile pământului, era un fel de salamandră care nu fusese văzută nici măcar în peșteri. Salamandra Ratbuni, cum a fost numită, nu are ochi; de fapt, aproape că nu are nici cap. Corpul ei este extrem de pipernicit, aproape grotesc, și se subțiază spre cap luând forma unei lingurițe. Picioarele sunt anormal de lungi ajutând-o să cerceteze pe o arie întinsă după mâncare, fără să se deplaseze, și să depisteze ușor hrana (micile viețuitoare care înoată în apa subterană). Cantitatea de hrană disponibilă în Pârâul Purgatoriului este incredibil de mică. Limnologii, specialiștii care studiază viața în apele dulci, sunt uimiți că un astfel de animal poate să supraviețuiască într-un mediu cu hrană așa de puțină.
Salamandra Ratbuni are o linie laterală mult mai bine dezvoltată decât majoritatea viețuitoarelor acvatice. Linia laterală este un organ special alcătuit din receptori pentru anumite mișcări situat pe partea laterală a corpului celor mai multe animale acvatice. Acesta este acel organ care le permite peștilor să înoate în grupuri foarte ordonate, unul lângă altul. Cu cât linia laterală este mai bine dezvoltată, cu atât capacitatea de a detecta mișcările din vecinătate este mai mare.
Forța creatoare de viață care a ieșit de la Dumnezeu la creațiune este atât de puternică încât acționează în permanență ajutând ființele originare din Eden să supraviețuiască în condiții care ni se par de-a dreptul imposibile. Am putea noi să ne mai îndoim de grija lui Dumnezeu față de noi?
