Şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
Luca 12:40
După ani de observare şi experimente, oamenii de ştiinţă au început acum să afle ce determină animalele să hiberneze. Studiind alunarul, ştim acum că hibernarea este rezultatul unui lanţ de condiţii.
În prima parte a toamnei, alunarul începe să mănânce lacom, pentru a depozita grăsime pentru lungul lui somn de iarnă. Apoi posteşte. Ca o altă pregătire, corpul începe să lucreze la eliminarea tuturor produşilor de excreție, pentru a preveni otrăvirea internă.
Numărul de globule albe creşte mult iar glandele suprarenală şi hipofiză scad la o treime din greutatea lor normală. Tiroida devine mai puţin activă, ajutând astfel la conservarea energiei din hrană; iar pancreasul secretă mai multă insulină decât normal şi frecvenţa respiraţiei, a pulsului şi a temperaturii corpului scade.
Alunarul şi-a construit cuibul de iarnă şi toate pregătirile lui interne sunt făcute. Totuşi, el nu merge la culcare până când temperatura aerului n-a scăzut la 7 grade Celsius. Totul este gata şi el aşteaptă vremea, asupra căreia nu are nici un control.
Oamenii de ştiinţă au aflat că secreţia suplimentară de insulină, care este o substantă chimică din corp, este cea care declanşează celalalte procese din organism, dar nimeni nu ştie ce anume declanşează secreţia de insulină.
Ar putea fi hrănirea masivă sau postul, dar insulina singură nu-l va face pe alunar să adoarmă până când celelalte pregătiri n-au fost făcute.
Ceva îi spune alunarului că este timpul să se pregătească. El se pregăteștex şi aşteaptă. Când condiţiile sunt adecvate, va trece în lungul somn de iarnă. Ceva îmi spune şi îţi spune şi ţie că trebuie să fim gata pentru revenirea lui Isus. Facem toate pregătirile cu ajutorul Duhului Sfânt şi apoi așteptăm. Acelaşi Dumnezeu care controlează vremea şi care determină hibernarea alunarului controlează şi vremea spirituală a universului. Când condiţiile sunt împlinite, El va veni şi, dacă suntem gata, ne va lua să locuim împreună cu El.
