O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
Proverbe 17:22
Medicamentele există de foarte mult timp. Cele mai vechi prescripţii medicale cunoscute pe care le avem au fost scrise pe tăbliţe de lut, acum 4000 de ani. Cele cincisprezece reţete au fost scrise de un medic sumerian care prescria folosirea de diverse unsori, băi şi alte substanţe preparate din amestecarea de seminţe, scoarţă de copac, fructe şi frunze de plante cu apă, lapte, ulei sau vin. Pentru efecte speciale, se recomandau cochilii de broaşte ţestoase pudrate, excremente de liliac şi piei de şerpi.
Dacă aceste tratamente par ciudate, gândeşte-te la unele poţiuni şi medicamente care erau considerate a fi miraculoase de vracii primitivi, care astăzi sunt descrise în alte forme de doctorii din cele mai bune facultăţi de medicină ale noastre. Căci studii atente au descoperit că deşi mult din medicina primitivă este superstiţie, medicina populară deţinea o cheie privind ameliorarea sau tratarea multor boli.
Folosirea modernă a medicamentelor tranchilizante şi a medicamentelor care schimbă dispoziţia au fost anticipate în 1925, când un nigerian faimos a devenit foarte bolnav mintal, în Anglia. Un medic vrăjitor a fost adus din Nigeria, ca să îl trateze pe om cu medicamentele sale speciale. Acel medicament era rădăcina plantei numită Rauwolfia, pe care vracii băştinaşi o foloseau ca să trateze „nebunia de lună”, de mai bine de 2500 de ani. Succesul acelui medic vrăjitor a lansat o serie de investigaţii medicale care au produs o industrie de mai multe milioane de dolari. Nu aprobăm lucrarea unui medic vrăjitor, dar chiar astfel de oameni posedă, uneori, frânturi de cunoştinţă.
Medicamentele sunt deseori o binecuvântare care salvează vieţi. Profesioniștii moderni ai medicinei sunt tot timpul în căutare de medicamente din ce în ce mai bune şi mai eficiente. Dar se acceptă, în general, că o persoană fericită şi mulţumită este mai puţin predispusă la boală decât una nefericită. Din moment ce vinovăţia, mânia şi invidia îndepărtează fericirea, trebuie să găsim o cale de a o restaura. Cu dragostea lui Isus în vieţile noastre, pacea domneşte şi suntem făcuţi din nou fericiţi.
