Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.
Proverbe 26:2
Conform celor spuse de marinari, un albatros călător zburând deasupra corăbiei indică faptul că va veni vreme rea, iar dacă omori o astfel de pasăre, ai parte de ghinion. Albatrosul, al cărui nume vine de la cuvântul portughez pentru pelican, care este alcatraz, se bazează pe vânt ca să se menţină aeropurtat. Deci cu cât vremea este mai furtunoasă, cu atât va fi mai mare numărul de păsări pe cer. Dar, cu siguranţă, albatrosul nu cauzează nici un ghinion atunci când caută hrană rămasă la trecerea vaporului sau aruncată peste bord.
Albatrosul călător are cea mai mare lungime a întinderii aripilor, dintre toate creaturile zburătoare; aripile sale pot măsura mai bine de 3,5 m de la un vârf la celălalt. Totuşi, pasărea cântăreşte rareori mai mult de 8 kg, iar muşchii slabi de zbor îi fac fâlfâitul din aripi foarte dificil.
Se credea, într-o vreme, că albatrosul nu îşi mişcă niciodată aripile în timp ce survolează graţios oceanul, dar se ştie acum că uneori foloseşte bătăi scurte din aripi, ca să-şi ajute zborul. Dacă încearcă să zboare într-o zi calmă, albatrosul bate din greu din aripi. Un albatros poate călători pe distanţe mari fără să obosească dacă vântul este bun. O astfel de pasăre a urmat un vapor care mergea repede, timp de şase zile. Alt albatros a fost însemnat cu o bandă şi găsit, douăsprezece zile mai târziu, la mai bine de 5000 km distanţă.
Pentru că albatroşii nu pot decola dacă nu sunt pe apă sau în pantă, marinarii au crezut că cei prinşi şi ţinuţi pe puntea vasului erau prea proşti să scape. Ca rezultat există o serie de nume nu prea plăcute pentru pasăre. Unul dintre ele este „pasăre cretină”. Ca să-şi sporească reputaţia de „cretin”, albatrosul insistă să se năpustească asupra oricărui lucru care pluteşte pe apă, inclusiv asupra capetelor oamenilor care au căzut peste bord.
Există o zicală provenind de la poezia „Gheaţa bătrânului marinar”, care vorbeşte despre ghinionul persistent pe care îl aduce un albatros care atârnă de gâtul cuiva. Dar, aşa cum sugerează textul nostru, o astfel de superstiţie este nefondată. Aşa cum o pasăre zboară deseori fără scop, astfel de superstiţii nu au nici o temelie.
