„Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. ” Neemia 9:6
Care este expresia care te surprinde cel mai mult din textul de mai sus? Ai remarcat că atunci când vorbește despre cer, Neemia spune “cerurile cerurilor”. Pe mine mă duce cu gândul la infinit, la univers. Aceasta expresie Biblică o întâlnim prima dată în cartea Deuteronomului, numită și cartea legii. Verifică textul din Deuteronomul 10:14. Îți amintești la ce capitol și în ce carte găsim cele 10 porunci? Exod 20. Ei bine, aceste porunci și o mulțime de alte îndrumări de la Dumnezeu sunt repetate în cartea Deuteronomului. Dar ce vrea să ne spună această expresie între atâtea legi și porunci? Că Dumnezeul căruia ne închinăm este Dumnezeul Creator. În Islam găsim ceva asemănător, dar din persoana dumnezeirii lipsește Isus ca Salvator. Hinduismul pretinde și el a crede într-o dumnezeire infinită, creatoare, dar care face din fiecare om propriul său dumnezeu. Și în creștinism putem face această confuzie ajungând să nu ne referim la același Dumnezeu Creator. Hai să ne amintim de zilele creațiunii din Geneza. Ce a creat Dumnezeul în cele 7 zile? Dar mai ales cu ce și-a încununat creația? Ziua a 7-a sau Sabatul, este un semn distinctiv al Dumnezeului Creator, al Dumnezeului cerurilor cerurilor. Cel care a creat toate lucrurile, împreună cu Isus: un Dumnezeu personal dar desăvârșit. Isus ne ajută să ne asemănam cu El dacă alegem compania Lui și dacă ascultăm de poruncile sale.
Dragul meu explorator, ori de câte ori vei mai privi bolta cerească plină de nori și cerul înstelat, ca o fărâmă din univers, să îți amintești că încrederea ta este în Dumnezeul care a făcut cerurile cerurilor. Caută astăzi în Deuteronom, ca să vezi de câte ori ne îndeamnă Dumnezeu să ne aducem aminte.
Semeniuc Raisa, Instructor – Conferința Transilvania de Nord
