„El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” Apocalipsa 14.7
Eram într-o mini tabără, în zona Mănăstirii Sâmbăta de Sus, cazați chiar în spațiile de cazare ale mănăstirii. În timpul programului taberei, am inclus și vizitarea așezământului monahal. Așa că am intrat în spațiile închise și deschise, încercând să înțelegem mesajele clădirilor și a spațiilor înconjurătoare. În timpul vizitării, un tânăr face o glumă, o glumă ce a avut atâta lipici la ascultători încât pentru următoarele 10-15 minute toți râdeau, ținându-se cu mâna de burtă, râzând cu poftă și zgomot. Eram de pomină, oamenii privind la noi în mod ciudat. Seara la focul de tabără, am discutat despre ce înseamnă locul sfânt și cum ar trebui să ne comportăm în locurile sfinte.
Oamenii din trecut aveau foarte clară noțiunea de sacru, sfânt. Sacrul avea legătură directă cu Dumnezeu … care este sfânt. Și în viziunea biblică a lucrurilor, orice contact cu tărâmul sacru pune viața în pericol. Acesta este motivul pentru care israeliții sunt avertizați înainte de revelația de la Sinai. Acesta este motivul pentru care oamenii se tem atât de mult după o întâlnire cu Domnul (Deuteronom 5:5) sau cu un înger (Judecători 6:22; 13:22). Există, de asemenea, un pericol inerent în apropierea prea mare de sanctuar, care aparține de tărâmul sacrului. Prin urmare, israeliții sunt avertizați: „orice străin care se va apropia va fi ucis”.
Astăzi, sacrul nu se mai manifestă ca în Vechiul Testament. Dar mai este Dumnezeu, un Dumnezeu sfânt? Dumnezeu este la fel de sfânt și astăzi. Și omul religios trăieşte în conexiune cu sacrul şi cu transcendentul pe traseul existenţei sale umane. Pentru el, acestea sunt ‘reale şi semnificative’. Prin opoziţie, omul areligios respinge sacrul şi transcedentalul.
Societatea noastră trebuie să redescopere: locul sfânt, lucurile sfinte, timpul sfânt. Și totul bazat pe Sfânta Scriptură. Te invit să te gândești la cum trebuei să ne comportăm în locurile sfinte, cu obiectele sfinte și cum ar trebuei să ne bucurăm de timpul sfânt.
Matei Laurentiu, Pastor – Conferința Muntenia
