Castelul-Calendar de la Zau de Câmpie (Mureş) a fost construit de către baronul Ugron, care s-a îndrăgostit nebuneşte de o prinţesă, după principiile unui calendar. Are 365 de ferestre – câte zile sunt într-un an, 4 turnuri – la fel ca numărul anotimpurilor, 52 de camere – câte săptămâni sunt, 7 terase – câte zile sunt într-o săptămână și 12 holuri – întocmai ca lunile anului. Castelul stă sub semnul unei povești de dragoste neîmplinite între proprietar și o prințesă de origine rusă.
În anul 1911, baronul Istvan Ugron a demarat construcția reședinței sale de vacanță, cu o arhitectură fidelă castelelor medievale franceze de pe Valea Loarei. Timp de trei ani, oamenii locului au fost obligați să muncească acolo gratis, cu uneltele și cu animalele lor. Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron. Cu toate acestea, a fost ridicat din ambiția lui de a construi o reședință de vară cu totul și cu totul deosebită, diferită de orice altă reședință. În perioada comunismului, clădirea a fost preluată de stat, fiind folosită de-a lungul timpului în mai multe scopuri. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă și transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de județ.
O cunoscută legendă spune că, într-una dintre vizitele sale, Istvan Ugron, proprietarul castelului și ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia, a cunoscut-o pe una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și s-a îndrăgostit nebunește de ea. Povestea de dragoste a celor doi a circulat mult timp pe uliţele satelor şi prin împrejurimi, fiind transmisă până astăzi prin viu grai, așa că se cunosc mai multe variante. Cei mai mulți săteni povestesc că și fata era îndrăgostită de baron, doar că acesta nu s-a putut ridica la nivelul așteptărilor și pretenţiilor unei prințese. Aceasta i-ar fi cerut baronului Ugron să paveze aleea care ducea spre castel cu bani de aur. Îndrăgostit până peste cap, ambasadorul a dat poruncă muncitorilor să-i îndeplinească iubitei sale hatârul, dar pe la jumătatea drumului prințesa a cerut ca banii de aur să fie puși în cant, pe muchie, pentru ca nimeni să nu pășească peste coroana împăratului (potrivit credinţei acesteia, gestul ar fi reprezentat o lipsă de respect și loialitate față de împărat). Ugron a dat ordin ca drumul să fie refăcut, doar că nu i-au ajuns banii pentru a acoperi întreaga porțiune de drum. Văzându-se neputincios și incapabil să îi îndeplinească dorinţa femeii iubite, baronul Istvan Ugron a încetat o vreme să îi mai facă prințesei curte, încercând să găsească o soluţie. Între timp, au ajuns la putere bolșevicii, iar în timpul Revoluţiei Ruse din 1917 întreaga familie a țarului a fost ucisă. Îndoliat şi neconsolat, baronul s-a retras din viața publică cu inima plină de durere după dragostea să neîmplinită.
Astăzi, castelul se află într-o stare avansată de degradare sub presiunea trecerii timpului, chiar dacă scopul său a fost tocmai acela de a reprezenta un omagiu adus curgerii vremii.
Singurul lucru statornic şi veşnic în lumea aceasta este dragostea pe care ne-o poartă Dumnezeu. Alege-l şi astăzi pe El în căutările tale şi nu vei fi dezamăgit!
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Marcu 13,31)
Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud
