Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Daniel 5:27
Istoria ultimului împărat al Babilonului este o lecţie evidentă despre realitatea judecăţii lui Dumnezeu. Tot aici găsim o importantă învăţătură despre limitele harului divin.
Fiind moştenitorul celui mai important imperiu al timpului său, Belşaţar s-a lăsat târât în deşertăciunea plăcerii şi desfrâului. Dumnezeu a aşteptat cu răbdare multă vreme ca împăratul să-şi reconsidere orientarea şi comportamentul. În viaţa lui Nabucodonosor, bunicul său, erau suficiente lecţii la care el putea să ia aminte. Dar timpul de har s-a scurs pe nesimţite, până când s-a umplut paharul.
Ultima picătură a fost adăugată atunci când, în toiul petrecerii, Belşaţar a cerut să fie aduse vasele de la templul din Ierusalim pentru a fi folosite ca simple ustensile la masa lui indecentă. Înaintaşii lui se mulţumiseră să le expună în muzeul palatului ca pe trofee ale puterii imperiului, dar Belşaţar a întrecut măsura folosindu-le la masă.
Când s-a arătat un semn misterios pe peretele sălii de ospăţ, împăratul avea deja intuiţia corectă că ceva groaznic se va întâmpla. El ştia prea bine că lucrurile alunecaseră mult în afara normalului şi se putea aştepta la o surpriză neplăcută. Aceasta nu a întârziat să se arate.
Judecata lui Dumnezeu a fost evidentă. În timp ce Daniel descifra taina scrisului misterios, trupele medo-persane pătrundeau în Babilon prin albia Eufratului, secat anume pentru a pune capăt unei dinastii şi unei puteri mondiale căreia îi venise sfârşitul.
Succesul la un pas de tine:
Poate fi o învăţătură în fiecare istorie, fie ea fericită sau nu. Încearcă să găseşti ceva pentru tine sau pentru alţii în meditaţia de astăzi!
