Răpiți pentru a fi întotdeauna cu Hristos

Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:17)

Isus vine, dar nu ca la prima Sa venire, un prunc în ieslea Betleemului, nu aşa cum a intrat în Ierusalim, când ucenicii îl lăudau pe Dumnezeu cu voce tare şi strigau „Osana”, ci cu toată slava Tatălui şi însoţit de oştirea îngerilor sfinţi. Ca să-L însoţească în drumul Său spre pământ, întreg cerul se va goli de îngeri. Sfinţii aşteptători vor privi la El şi la ceruri aşa cum priveau „bărbaţii galileeni” atunci când El S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor. Apoi, numai aceia care sunt sfinţi, aceia care au urmat în totul blândul lor Model vor exclama cu bucurie entuziastă în timp ce îl privesc: „lată, Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25:9). Şi ei vor fi schimbaţi „într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă” (1 Corinteni 15:52), care îi va trezi pe sfinţii adormiţi şi-i va chema la viaţă din paturile lor de pulbere, îmbrăcaţi într-o glorioasă nemurire, strigând: „Victorie!” Victorie asupra morţii şi asupra mormântului. Sfinţii în viaţă sunt transformaţi şi sunt luaţi împreună cu ei, pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh şi pentru a nu mai fi niciodată despărţiţi de obiectul iubirii lor. (Review and Herald, 10 iunie 1852)

Urmaşilor Săi credincioşi, Domnul Hristos le-a fost un tovarăş zilnic şi un prieten apropiat. Ei au trăit într-o strânsă legătură, într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Peste ei a răsărit slava Domnului. În ei se reflectă lumina cunoştinţei şi slavei lui Dumnezeu. Acum, ei se bucură de razele neumbrite ale strălucirii şi slavei Regelui măririi, în toată maiestatea Sa. Ei sunt pregătiţi pentru comuniunea cu cerul, pentru că au cerul în inimile lor.

Plini de bucurie că mântuirea lor se apropie, ei merg în întâmpinarea Mirelui, spunând: „lată, Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25:9). (Parabolele Domnului Hristos, p. 421)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor