Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. (Psalmii 104:34)
Aşezaţi-vă cu totul în mâinile lui Isus. Contemplaţi marea Sa iubire şi, în timp ce meditaţi asupra sacrificiului Său infinit, făcut pentru ca noi să putem crede în El, inima voastră se va umple de o bucurie sfântă, de pace, linişte şi de o iubire indescriptibilă. În timp ce vorbim cu Isus, când îl chemăm în rugăciune, încrederea noastră că El este Mântuitorul nostru personal, iubitor, ne va întări, iar caracterul Său ni se va părea mai plăcut şi tot mai plăcut. (…) Noi ne putem bucura de o masă bogată a iubirii şi, când ajungem să credem pe deplin că suntem ai Lui prin adopţiune, putem avea o pregustare a cerului. Aşteptaţi în credinţă răspunsul Domnului. Domnul atrage sufletul în rugăciune şi ne face să simţim preţioasa Lui iubire. Atunci suntem mai aproape de El şi putem avea o dulce comuniune cu EL Obţinem astfel o înţelegere deosebită a bunătăţii şi a milei Sale, iar inimile noastre se frâng şi se topesc în contemplarea iubirii ce ne este oferită. Simţim într-adevăr că Hristos trăieşte în suflet. (…) Pacea noastră este ca un râu, val după val de slavă se rostogoleşte în inimă şi, într-adevăr, cinăm cu Isus şi El, cu noi. Noi avem un sentiment al înţelegerii iubirii lui Dumnezeu şi ne odihnim în dragostea Lui. Nicio limbă n-o poate descrie, ea este mai presus de cunoaşterea noastră. Noi suntem una cu Hristos, iar viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Avem asigurarea că, atunci când Acela care este viaţa noastră va apărea, vom apărea şi noi cu El în slavă. Cu o puternică încredere îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru. Fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Spiritul Său ne face asemenea lui Hristos în temperament, dispoziţie şi îl reprezentăm atunci pe Hristos altora. Când Hristos locuieşte în suflet, acest lucru nu poate fi ascuns; căci El este ca un izvor de apă curgând în viaţa veşnică. Noi nu putem decât să reprezentăm asemănarea cu Hristos în caracterul nostru, iar cuvintele şi comportamentul nostru să producă în alţii o iubire profundă, statornică şi crescândă faţă de Isus Hristos şi să dăm pe faţă faptul că (…) suntem asemenea chipului lui Isus Hristos. (Letter 52,1894)
