Hristos în voi, nădejdea slavei

Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:27)

Lucrul care aduce suferinţă trupului şi sufletului aproape tuturor oamenilor este simţământul de nemulţumire, de murmurare şi supărare. Astfel de oameni n-au Dumnezeu, n-au acea speranţă care să pătrundă dincolo de ce se vede, care este ca o ancoră sigură şi de neclintit pentru suflet. Toţi cei care au această speranţă se vor curăţi, după cum El este curat. Unii ca aceştia nu au dorinţe neîmplinite, nu murmură şi nu sunt nemulţumiţi; ei nu se aşteaptă mereu la ce e mai rău şi nici nu hrănesc probleme artificiale. Dar vedem că multora dintre cei care au înaintea lor o vreme de necazuri îngrijorarea le este întipărită pe faţă; ei par să nu aibă nicio consolare, au mereu o privire înspăimântată, din cauza unor posibile necazuri. (…) Distracţiile deşarte nu vor înceta niciodată în mintea unora ca aceştia. Ei au nevoie de influenţa transformatoare a Duhului lui Dumnezeu pentru a fi fericiţi. Ei trebuie să beneficieze de mijlocirea Domnului Hristos pentru a găsi o mângâiere divină şi substanţială. „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare” (1 Petru 3:10). (…) Aceia care au trăit în viaţa lor acest adevăr scripturistic sunt cu adevărat fericiţi. (…) Hristos în ei, nădejdea slavei va însemna sănătate pentru corp şi tărie pentru suflet. (Mărturii, vol. 1, p. 566) Sufletului care este plin de iubirea lui Hristos (…) îi place să-L contemple pe Hristos şi, privind la El, va fi schimbat după chipul Său. Hristos ia chip înăuntru, El, nădejdea slavei. Încrederea omului creşte (…) şi iubirea lui devine tot mai profundă şi mai largă, având asigurarea că rămâne în Hristos şi Hristos în el. (…) Noi putem privi la Isus, la mila Lui plină de bunătate, fiind astfel încurajaţi să perseverăm, punându-ne toată încrederea în El, care a zis: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33). (Youth’s Instructor, 9 august 1894).

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor