Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor! (Matei 5:10)
Isus nu le oferă urmaşilor Săi speranţa de a ajunge la slavă şi bogăţii pământeşti, precum şi de a avea parte de o viaţă ferită de încercări, ci El le prezintă privilegiul de a umbla împreună cu Stăpânul lor pe calea tăgăduirii de sine şi a ocării, din pricină că lumea nu-i cunoaşte. El, care a venit să răscumpere omenirea pierdută, a fost primit cu împotrivire de către forţele unite ale vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ai omului. Aflaţi într-o unitate fără milă, oamenii răi şi îngerii răi s-au ridicat împotriva Prinţului păcii. Cu toate că fiecare cuvânt şi faptă a Sa transmiteau numai milă dumnezeiască, faptul că nu se potrivea cu lumea dădea naştere la cea mai dârză împotrivire. Din cauză că nu voia să îngăduie manifestarea pasiunilor rele ale fiinţei noastre, El a trezit cea mai amarnică împotrivire şi vrăjmăşie. Tot aşa se întâmplă cu aceia care trăiesc cu evlavie în Hristos Isus. Între neprihănire şi păcat, iubire şi ură, adevăr şi minciună este o luptă de nestăpânit. Când cineva prezintă iubirea lui Hristos şi frumuseţea sfinţeniei Sale, el îi atrage de partea sa pe supuşii împărăţiei lui Satana, iar prinţul răutăţii este stârnit să se împotrivească. Prigoana şi ocara îi aşteaptă pe toţi aceia care sunt pătrunşi de spiritul lui Hristos. Caracterul prigoanei se schimbă cu timpul, dar principiul, spiritul care stă la temelia ei, este acelaşi care a ucis pe cei aleşi ai Domnului chiar din zilele lui Abel.
Pe măsură ce oamenii caută să fie în armonie cu Dumnezeu, vor descoperi că „pricina de poticnire a crucii” n-a încetat. Domniile, puterile şi spiritele rele se ridică în luptă împotriva tuturor acelora care dau ascultare legii cerului. De aceea, departe de a produce mâhnire, prigoana trebuie să le aducă bucurie ucenicilor lui Hristos, pentru că aceasta este o dovadă că ei merg pe urmele învăţătorului lor. (…)
Prin încercări şi persecuţie, slava şi caracterul lui Dumnezeu sunt descoperite în cei aleşi ai Săi. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 33-35)
