Doi bravi tineri îi pun pe fugă pe filisteni

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” (1 Samuel 14:6)

Domnul a văzut în Ionatan, fiul lui Saul, un om de o integritate pură – unul pe care Şi-l putea apropia şi a cărui inimă o putea mişca. (…)

Aceşti doi oameni au dovedit că acţionau sub influenţa şi la porunca unui general care era mai mult decât un om. În aparenţă, iniţiativa lor era nechibzuită şi contrară tuturor regulilor militare. Dar acţiunea lui Ionatan nu a fost făcută din nechibzuinţă omenească. El nu s-a bazat pe ce puteau face el şi cel care îi purta armele; el a fost instrumentul folosit de Dumnezeu în favoarea poporului Său, Israel. Cei doi şi-au făcut planurile şi şi-au aşezat cauza în mâinile lui Dumnezeu. Dacă militarii filisteni aveau să-i cheme, atunci aveau să se ducă. Dacă aveau să le spună: „Suiţi-vă la noi”, aveau să se suie. (…) Ionatan şi cel ce-i purta armele îi ceruseră lui Dumnezeu un semn; şi chemarea a venit, semnul a fost dat. Aceşti doi oameni şi-au pus speranţa în Dumnezeu şi au mers înainte. Calea nu era deloc uşoară pentru aceşti bravi întreprinzători. Le stătea înaintea un suiş greu până în vârf. (…)

Filistenilor le-ar fi fost uşor să-i ucidă pe aceşti doi oameni viteji şi neînfricaţi, dar nu le-a trecut prin minte că doi oameni singuri ar putea veni cu intenţii ostile. Priveau de sus la ei miraţi, prea surprinşi ca să înţeleagă care putea fi obiectivul lor. l-au luat drept dezertori şi le-au îngăduit să se suie la ei fără să le facă vreun rău. „Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui” (1 Samuel 14:13). (…)

Această acţiune îndrăzneaţă a produs panică în toată tabăra. Trupurile moarte a douăzeci de oameni zăceau pe jos şi duşmanului i s-a părut că vedea sute de oameni pregătiţi pentru război. Armatele cerului le-au fost descoperite oştirii inamice a filistenilor. (Youth’s Instructor, 24 noiembrie 1898)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Publicate astăzi
Articolul precedent„Cea mai mare săptămână din istorie”
Articolul următorAhaz