Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de făpturile Tale. (Psalmii 104:24)
Din viaţa în aer liber, bărbaţii, femeile şi copiii vor câştiga dorinţa de a fi curaţi şi fără vină. Prin influenţa însufleţitoare, reînviorătoare a proprietăţilor dătătoare de viaţă ale marilor resurse medicale ale naturii, funcţiile corpului sunt întărite, intelectul este stimulat, imaginaţia, trezită, iar spiritul, înviorat. Mintea este atunci pregătită să aprecieze frumuseţile Cuvântului lui Dumnezeu (Manuscript 153,1903).
Aerul curat are în el sănătate şi viaţă. Când este inspirat, are un efect înviorător asupra întregului sistem. (Manuscript 153, 1903)
Prin ea însăşi, frumuseţea naturii conduce sufletul departe de păcat şi de atracţiile lumii, îndreptându-l spre curăţie, spre pace şi spre Dumnezeu. (…)
Pentru acest motiv, cultivarea pământului este o lucrare bună pentru copii şi tineri. Ea îi aduce într-un contact direct cu natura, iar natura, cu Dumnezeu. Copilului sau tânărului nervos, le va fi în mod deosebit de folos. În studiul naturii el găseşte sănătate şi fericire, iar impresiile făcute nu vor dispărea din mintea sa, pentru că sunt asociate cu obiecte care se află continuu înaintea ochilor lui. În lumea naturală, Dumnezeu a aşezat în mâinile fiilor oamenilor cheia cu care să deschidă comoara Cuvântului Său. Lucrurile nevăzute sunt ilustrate prin ceea ce se vede – înţelepciunea divină, adevărul veşnic, harul infinit sunt înţelese prin lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu. (…) Dumnezeu a făcut această lume minunată, pentru că El Se bucură de fericirea noastră. (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pp. 186-188)
Ca să fie sănătoşi, plini de voie bună şi de vitalitate şi să aibă mintea şi muşchii bine dezvoltaţi, tinerii şi copiii trebuie să stea mult timp în aer liber şi să aibă un program echilibrat de activitate şi de recreaţie. (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 83)
Adevărata fericire nu se află în îngăduirea mândriei şi a luxului, ci în comuniunea cu Dumnezeu prin lumea creată de El. (Patriarhi şi profeţi, p. 49)
