Păzirea inimii – esențială pentru creșterea în har

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbele 4:23)

Păzirea cu grijă a inimii este esenţială pentru o creştere sănătoasă în har. Inima, în starea ei naturală, este sediul gândurilor necurate şi al pasiunilor păcătoase. Atunci când l-o supunem lui Hristos, Duhul Sfânt trebuie să o curăţească de orice necurăţie. Acest lucru nu poate fi făcut fără consimţământul persoanei în cauză.

După ce inima a fost curăţită, este de datoria creştinului să o păstreze curată. Mulţi par să creadă că religia lui Hristos nu cere abandonarea păcatelor zilnice, ruperea şi eliberarea de obiceiurile şi practicile ce au ţinut sufletul înrobit. Ei renunţă la unele lucruri pentru care conştiinţa îi condamnă, dar nu ajung să îl reprezinte pe Hristos în viaţa lor zilnică. Nu aduc asemănarea cu Hristos în căminul lor. Nu acordă o atenţie deosebită cuvintelor pe care aleg să le folosească. Prea adesea rostesc cuvinte aspre, lipsite de răbdare, cuvinte care stârnesc cele mai rele patimi ale inimii omeneşti. Aceştia au nevoie de prezenţa continuă a lui Hristos în sufletul lor. Numai prin puterea Sa pot să-şi ţină sub control cuvintele şi acţiunile. In lucrarea de păzire a inimii, trebuie să ne rugăm mereu, să înălţăm neobosit la tronul harului cererile noastre de ajutor. Cei ce poartă numele de creştin trebuie să vină la Dumnezeu în umilinţă şi sinceritate, cerând ajutor. Mântuitorul ne-a spus să ne rugăm neîncetat. Creştinul nu poate sta permanent pe genunchi în rugăciune, dar gândurile şi dorinţele lui pot fi întotdeauna îndreptate în sus. Dacă am vorbi mai puţin şi ne-am ruga mai mult, atunci încrederea noastră în noi înşine ar dispărea. (Youth’s Instructor, 5 martie 1903)

Sentimentele voastre trebuie să fie concentrate asupra lui Dumnezeu. Meditaţi la măreţia Lui, mila Lui şi perfecţiunea Lui! Lăsaţi ca bunătatea, iubirea şi desăvârşirea caracterului Său să vă captiveze inima! (Review and Herald, 29 martie 1870)

Mântuitorului lumii îi place când copiii şi tinerii îşi consacră inima Lui. (Youth’s Instructor, 10 august 1893)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor